Sfantul Stefan – traditii si obiceiuri

Sfantul Stefan, unul dintre ucenicii lui Iisus si primul martir al Bisericii, este serbat pe 27 decembrie, in a treia zi de Craciun, existand credinta ca acesta ii ajuta pe bolnavi si pe cei care se judeca de multa vreme.

O veche traditie spune ca de ziua Sfantului Stefan este bine sa aducem in casa icoana care-l infatiseaza pe acest martir, sfantul ajutandu-i pe crestinii care au probleme de sanatate, dar si pe cei care se judeca de multa vreme cu alte persoane.

In traditie se mai spune ca pentru sporul casei si sanatatea rudelor bolnave sau pagubite este bine ca in 27 decembrie sa daruim icoana Sfantului Stefan sau o candela noua, aprinsa.

In aceasta zi, in biserici se pomenesc crestinii care au murit in imprejurari dramatice si se impart pachete cu alimente celor care poarta numele Sfantului Stefan.

In unele zone din Muntenia se prepara Painicile lui Stefan, care au forma rotunda si sunt facute dintr-un aluat asemanator cu cel de cozonac.

Unse cu miere, aceste painici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfantul Stefan. Dupa ce se sfintesc de catre preot, la biserica, se impart de pomana copiilor saraci.

Stefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care il urmau pretutindeni si care au asistat direct la faptele sale. El a fost condamnat la moarte in anul 33, de autoritatile iudaice, deschizand drumul unui impresionant sir de martiri crestini, pedepsiti pentru credinta lor.

Sfantul Stefan era de neam ales si provenea din semintia lui Avraam. Numele lui este de origine greceasca – Stephanos – si inseamna “coroana”, “ghirlanda”, “cununa”. Misiunea Sfantului Stefan era aceea de a demonstra ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci in Vechiul Testament. Datorita ravnei si credintei sale, Dumnezeu l-a invrednicit cu puterea de a savarsi minuni.

Avand harul divin al minunilor, care-i insoteau adesea propovaduirile, Sfantul Stefan a starnit mania autoritatilor iudaice, care l-au chemat la judecata in fata Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzandu-l de blasfemie, care la acea vreme se pedepsea cu moartea, dar si de faptul ca strica Legea lui Moise. In fata Sinedriului, Stefan si-a prezentat argumentele sale solide din scripturi, aratand ca legea se implineste prin Hristos, adica prin Mesia, cel prezis de profeti, dar nu a reusit sa-i convinga pe judecatori, fiind alungat din cetate si lovit cu pietre.

Prabusit sub povara bolovanilor aruncati asupra lui, Stefan a avut totusi puterea ca, inainte de a muri, sa ceara iertare pentru ucigasii lui: “Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta”.

Sfantul Stefan a fost ucis cu pietre in valea lui Iosafat. Avand in vedere ca in vremea aceea cei care erau ucisi cu pietre nu puteau fi inmormantati in cavoul familiei, se presupune ca trupul Sfantului Stefan a fost pus in mormantul unui crestin.

Moastele sale au fost descoperite in anul 415, atunci cand preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau a fost scris “chiliel”, care in limba ebraica inseamna “cununa”, pentru ca el a luat, cel dintai dintre crestini, cununa muceniciei.

Semnificatia numelui Stefan

Numele este de origine greceasca – Stephanos – si inseamna “coroana”, “ghirlanda”, “cununa” (cu care erau incununati invingatorii). La noi, formele curente au fost si sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny. Destul de des se folosesc si diminutivele Stefanel sau Stefanita, mai rar Stef(i). Mai recent a aparut si forma feminina Stefanela (ce pare sa fi prins mai bine decat vechea Stefanida – numele unei mucenite trecute in calendar).