Petra Iosub
Briose aperitiv

Brioșe cu piept de pui și cașcaval, o gustare neobișnuit de apetisantă.

Puneți pieptul de pui la fiert cu o linguriță de sare.

Când pieptul de pui este fiert și răcit, tăiați -l mărunt.

Într-un bol amestecați pieptul de pui tăiat cu cașcavalul dat prin răzătoare, făina, chefirul, ouăle, maioneza, pătrunjelul mărunțit și sarea.

Amestecați bine întreaga compoziție.Ungeți tava specială pentru brioșe, cu untul topit. Cu ajutorul unei linguri umpleți fiecare formă a tavei (12 bucăți).

Puneți la cuptorul preîncălzit la temperatura de 180°C pentru 20 de minute. Savurați cu plăcere!

Sursa : http://savuros.tv/recipe/briose-aperitiv-cu-piept-de-pui-si-cascaval-rapid-si-mega-delicios/

 

Castello di Sammezzano – Toscana

Il castello di Sammezzano 

si trova nell’omonima località nei pressi di Leccio, nel comune di Reggello in provincia di Firenze. Costruito sulla sommità di una collina, nel IX secolo svolgeva il ruolo di fortezza medievale e pare che abbia ospitato addirittura il re dei Franchi Carlo Magno.

Nel corso dei secoli la proprietà del Castello passò tra le mani di alcune delle famiglie nobili fiorentine: i Gualtierotti, gli Altoviti e infine i Medici. Nel 1605 il Castello venne acquistato dal nobile portoghese Sebastiano di Tommaso Ximenes d’Aragona, unito in matrimonio con Caterina de’ Medici (figlia di Raffaello de’ Medici). La tenuta rimase in loro possesso fino al 1816, anno di morte dell’ultimo erede maschio diretto, Ferdinando.

Per rescritto granducale il nome, lo stemma e i titoli della famiglia Ximenes passarono a Pietro Leopoldo, figlio di Vittoria Ximenes d’Aragona e del nobile pistoiese Niccolò Panciatichi. Alla morte di Pietro Leopoldo i suoi beni passarono al figlio Ferdinando, tra cui anche il Castello di Sammezzano.

Tra il 1842 ed il 1890 il marchese Ferdinando Panciatichi Ximenes d’Aragona stravolse completamente l’aspetto seicentesco del Castello, modificandone la struttura preesistente, sulla scia della corrente dell’ Orientalismo che in quegli anni divampava in Europa e che vide in Firenze uno dei principali centri.

In circa quaranta anni il marchese progettò, finanziò e fece realizzare il parco e il castello di Sammezzano, che è il più importante esempio di architettura orientalista in Italia. Tutti i mattoni, gli stucchi, le piastrelle furono realizzate “in loco” con mano d’opera locale adeguatamente istruita.

Ferdinando iniziò a modificare la struttura esistente e realizzare nuove sale: la Sala d’ingresso nel 1853, nel 1862 il Corridoio delle Stalattiti, la Sala da Ballo nel 1867 fino alla Torre centrale che riporta scolpita la data del 1889.

Nel corso del 1878 Sammezzano ospitò anche il re d’Italia Umberto I.

La situazione attuale

Oggi il Castello appartiene ad una società italo – inglese (Sammezzano Castle Srl) che l’acquistò all’asta oltre 15 anni fa e vi avvio alcuni urgenti lavori di restauro. Purtroppo però tale società non realizzò mai l’ambizioso piano di recupero e valorizzazione che aveva presentato per farne un grande resort di lusso e conseguentemente il Castello è stato lasciato in sostanziale stato di decadimento, rimanendolo per tantissimi anni.

L’ultima tappa di questo percorso drammatico ha visto il castello andare all’asta giudiziaria per ripagare i debiti della Sammezzano Castel Srl: la base d’asta per potersi impossessare del maniero è partita da 22 milioni di euro per la prima asta che era stata fissata per il 20 ottobre e che è stata rimandata a causa della mancanza di offerte. Il 27 ottobre si è tenuta la seconda asta con una base di 20 milioni di euro, anche a questa seconda asta però non si è presentato alcun compratore. L’ asta che si sarebbe dovuta tenere il 24 di maggio 2016 (per 15 milioni di euro) è stata sospesa in quanto pare che un nuovo soggetto abbia acquistato i debiti che la Sammezzano Castle Srl aveva nei confronti di svariati creditori.

Essendo un bene privato, le istituzioni comunali, regionali e statali non hanno avviato alcun genere di intervento per tutelarlo e/o valorizzarlo.

Purtroppo negli anni la situazione della struttura è andata aggravandosi, porte e finestre sono state nuovamente danneggiate e gli atti vandalici sono aumentati di giorno in giorno rendendo il castello e il parco circostante vittima di numerosi furti.

http://www.savesammezzano.com/

Dor de casa….

Sa alegi cu inima e dificil si inutil …

“Acasa ” este acolo unde te simti bine. Cand te afli ” acasa ” , iti lipseste celalalt ” acasa ” ….si viceversa 🙂. “Acasa ” este acolo unde fiinta ta rezoneaza cu pamantul si cu oamenii dragi. “Acasa ” este acolo unde toata natura se inclina sa te primeasca si te invita sa te bucuri impreuna cu ea , de miracolul vietii…..

 

La Consulat

Am fost ieri cu treaba , la Consulatul General al Romaniei la Bologna. Loc unde vin romani si nu numai , din trei mari regiuni italiene ( Toscana , Emilia- Romagna si Marche ) sa isi rezolve anumite probleme legate de eliberarea de documente de identitate si calatorie , inscrierea in acte civile , obtinerea de documente din Romania , acte notariale , informatii de interes consular. Acum, daca vrem sa fim obiectivi , dat fiind ca tehnologia a ajuns pana in cele mai indepartate si uitate colturi din lume , se intelege ca oricine are acces la internet , poate gasi foarte usor o informatie de interes…..si se intelege ca din moment ce ti-a fost pus la dispozitie un instrument ca https://www.econsulat.ro/ , nu iti ramane decat sa-l deschizi si sa te informezi . In sala de asteptare , inca de la primele ore ale diminetii , persoane de toate culorile , venite sa isi rezolve anumite probleme. Dintr-o privire , imi dau seama ca azi ,va fi inca una dintre zilele superpline ale personalului de la consulat ,cum superpline vor fi toate zilele lor din perioada de vacante ale romanilor din teritoriul arondat , mai ales cand multi romani aleg sa mearga acasa . Bun…. ajungem , ne luam numar de ordine chiar daca ne programaseram pentru o anumita ora , completam formularul care ne trebuie si ne asteptam frumos randul . Printre cei ce asteapta sa isi rezolve problemele , mare parte , persoane foarte bine informate , cu documentatia completa , care odata ajunsi la ghiseu reusesc sa aiba rezultatul in timpul just …. altii mai mult sau mai putin civilizati , judecand dupa felul in care se comporta , indivizi care se baga in fata doar pentru a cere o informatie , cica , luandu-i altuia dreptul justificat de a intra la ora programata ….cu aceasta ocazie am aflat si ca nu conteaza ora la care te-ai programat ci numarul de ordine . Ceea ce ma intriga foarte tare este ca unii , desi au avut si au informatii suficiente , vin total nepregatiti , prelungind astfel timpii de asteptare si punand la grea incercare rabdarea operatorilor de la ghisee. Conform ” traditiei ” pe care au dus-o cu ei si peste hotare , unii conationali , badarani si ignoranti , se comporta ca si cum cei de dincolo de ghiseu ar avea vreo vina pentru ignoranta si lipsa lor de informare. Imi vine in minte acum doar un nene cu fatza de tractorist ( nu ca ar jignitoare meseria , mai degraba tractorul s-ar simti jignit de un asemenea conductor 🙂 ) , zic imi vine in minte individul , care voia sa intre cu orice pret in fata tuturor. Il intreb daca are programare , zice : ” da , uite” ( si imi arata telefonul deschis pe orarul consulatului ) am programare de la 9 la 12,30 🙂 . Il intreb pe individ daca stie ce inseamna si daca si-a facut programarea online , daca si-a luat un bon de ordine sau a completat formularul pe care ti-l da la intrare …..nimic din toate astea 😉 …..despre alte exemple , voi scrie cu alta ocazie . La ghisee , lume care pune intrebari ilogice , lume neinformata , in mare parte din cazuri , lume stresata , copii care plang , mame care alapteaza bebelusii cu care au venit. Ma gandesc ca in toata aceasta atmosfera , operatorii de la ghiseu trebuie sa emita acte , sa fie atenti ce scriu , sa fie amabili , sa dea informatia care trebuie oricarui neinformat. Nu , este imposibil sa ai atata rabdare si sa mai fii si amabil , pe deasupra. Si totusi , ei da , acesti oameni reusesc sa fie si draguti , si amabili , si buni profesionisti si cu o imensa rabdare . De unde le vin toate acestea ? poate din experienta dobandita ….poate din calitatile care ii recomanda pentru a lucra sub permanenta tensiune , intr.un post cum este un consulat general. Nu este deloc usor sa lucrezi intr-o asemenea atmosfera ….noi ( cetatenii ) , venim poate o data pe an si ne stresam ca nu intram la ora programata , vociferam , ne enervam , ei lucreaza cinci zile din sapte in aceeasi atmosfera de stress creata de contactul cu persoane de toate tipurile . Azi , am simtit nevoia sa scriu despre acesti oameni…..despre rabdarea si profesionalismul lor si despre respectul pe care-l merita .Tin sa multumesc in mod special doamnei Consul Maricica Voicu pentru disponibilitatea si amabilitatea in rezolvarea cererilor solicitantilor !

Bologna

Cand spunem Bologna, ne gandim nu doar la constructiile cu acoperisuri rosii, motiv pentru care orasul a si fost supranumit „Bologna la rossa”, ci si la multimea artistilor care au trait sau inca traiesc aici sau in imprejurimi. Adevarat paradis al iubitorilor de frumos este locul indragit de Dante si Boccacio, Petrarca si Erasmus din Rotterdam si, mai aproape de zilele noastre, de Umberto Eco. In aceasta zona s-au nascut regizorii Pasolini, Fellini, Antonioni si Bertolucci. Oamenii iubesc muzica si poate nu intamplator marele Rossini a locuit o vreme aici.

Aflat in nordul tarii, orasul si-a pastrat asemenea Venetiei, aspectul sau medieval. Fondata de etrusci in secolul al VI-lea i.Hr., capitala provinciei Emilia-Romagna, s-a numit initial Felsina. Dupa 400 de ani de existenta a devenit colonia romana Bononia si, fiind situata pe drumul militar Via Emilia, a capatat o deosebita importanta strategica. Condus de romani, de bizantini si apoi de regii Lombardiei orasul isi castiga autonomia in 1249, dupa batalia de la Fossalta, cand dinastia conducatoare este infranta. In 1506 este incorporata Statului Papal pana in 1895, cu exceptia anilor 1796-1814. In 1860 este inclusa in Regatul Italian, mentinandu-si statutul de cel mai erudit oras din Campia Padului. Universitatea de aici, cea mai veche din Europa, a fost fondata in 1088. De aceea, orasului i se mai spune Bologna la dotta (cea erudita).

Exista multe constructii medievale care dau un farmec aparte acestei asezari unice. Printre acestea trebuie amintite cele care inconjoara centrul – Piazza Maggiore. Aici se inalta Palazzo Comunale, vechea primarie, construita intre secolele XIII-XV, Palazzo Podesta, Palazzo de Notai si Palazzo di Re Enzo, unde, dupa batalia de la Fossalta a fost tinut prizonier, vreme de 23 de ani, regele Enzo ar Sardinieri, fiul nelegitim al regelui Frederic al II-lea.

In marea de acoperisuri se ridica doua turnuri gemene, asemenea unor minarete, Garisenda si Asinelli, datand din secolul al XII-lea. Pe vremea lui Dante existau multe asemenea turnuri ca simboluri ale bogatiei proprietarilor dar ele au disparut de-a lungul anilor. Au ramas insa palatele de pe Strada Maggiore cu fatadele sustinute de arcade.

Impresionante sunt bisericile: San Petronio, inchinata patronului spiritual al orasului, San Domenico si San Stefano, inspirata de cladirile de la Locurile Sfinte. Drumul spre biserica Madonna din San Luca este acoperit de arcade si este cel mai lung drum de acest fel din lume, intinzandu-se pe 3,5 kilometri. In biserica se afla icoana bizantina a Fecioarei, icoana care in ziua de Inaltare este purtata in oras pe sub arcade.

Arcadele, I portici, au fost create in secolul al XV-lea. Acestea au reprezentat o rezolvare a problemei locuintelor. In fata cladirilor existente au fost inaltate altele noi. Deasupra erau gazduiti studentii si negustorii, iar partea de jos, strajuita de celebrele arcade, servea ca trotuar acoperit. In zilele noastre Bologna este un oras modern, cu aeroport si fabrici, un important nod de comunicatii. Alaturi de acestea supravietuiesc inca biserica gotica San Petronio, din secolul al XIV-lea, palatul Bevilacqua din secolul al XV-lea, Poggi, din secolul al XVI-lea.

Cel care trece prin oras nu uita niciodata Pinacoteca sau Muzeul Arheologic si, daca este un pasionat al cartii, incearca sa ajunga intr-un fel la valoroasele manuscrise din Biblioteca orasului. Tinerii se intalnesc pe Via dell’Independenzia si in freamatul orasului vechi magazinele de suveniruri te imbie sa le treci pragul iar Via del Pratello te invita in micile restaurante pentru a degusta inegalabilele specialitati bologneze.

Bologna- nu iti ajunge o saptamana ca sa ii parcurgi stradutele pline de magazine si negustori care te imbie sa le treci pragul.

Bologna….cu siguranta vom mai reveni…..