Petra Iosub
An nou -un nou inceput

Se termina un an si asteptam altul , plini de speranta.

Se termina un an in care astrele nu au fost atat de darnice , un an in care pentru fiecare mica realizare am asudat , am consumat timp , nervi , energie si bani. Cu toate astea , confirm ca nimic nu vine fara un minim efort , nimic nu pica din cer…..este inutil sa ne plangem de mila daca nu actionam ca sa schimbam lucrurile in mai bine. Un an se termina si altul nou incepe. Mai imbatranim cu un an . Speram un an mai bun, un an cu pace in lume mai ales. Nimic nu poate fi mai crunt decat sa iti fie rapita pacea. Sanatate sa avem si restul le facem.

Un an nou cu sanatate , tuturor !

Craciun cu prieteni …si putina gripa :)

Desi sarbatoarea Craciunului a pierdut mult din farmecul de altadata , singurele momente care te fac sa il simti este cand te aduni cu familia la masa sau prietenii . Anul asta , un pic pentru a nu simti departarea de cei dragi , un pic pentru a iesi din casa dupa cateva zile cu febra si antibiotice , am ales sa stam impreuna cu prieteni dragi. In fond , o iesire , fie ea si pe vreme rece , face bine la imunitatea , mai ales cand compania este una placuta.

Sunt locuri pe care in fiecare zi le descopar cate putin. De data asta , a trebuit sa urcam spre munte , pentru a descoperi si ne bucura sufletul de oameni noi si locuri minunate. Localitatea San Godenzo este o comuna la circa o ora de orasul meu dar recunosc , in toti anii petrecuti aici , nu am reusit sa o vizitez.. Putina zapada sus in varf , a intregit spectacolul naturii unei zile obisnuite (sau nu ) de Craciun.

Un loc primitor , oameni care te intampinacu zambetul cald si te ospeteste asa cum stiu ei mai bine.

Bucurosi ca am avut ocazia sa ii cunoastem , sa gustam din bunatatile pe care ni le-au servit si ca am putut petrece cateva ore in companie mai mult decat prieteneasca. Pentru cateva ore , am adus mai aproape Craciunul de noi prin atmosfera , bucatele romanesti din care ne-am infruptat si caldura oamenilor.

Cu speranta ca vom reveni cat mai curand la Osteria Il Refugio , unde ne asteapta intodeauna Olivia si sotul ei cu bucate gustoase si indestulatoare.

Cu gandul la Craciun…..

Pentru noi , cei plecati prin lume , apropierea sarbatorilor de iarna mai ales , este un moment pe care cu greu il depasim. Suntem cu inima impartita in doua lumi. Lumea noastra , cea de acasa , cu cei dragi noua , pe care-i vedem tot mai rar , cu traditiile noastre si lumea in care suntem gazduiti , ca niste oaspeti care inca nu s-au decis cand sa se intoarca acasa. Ne ascundem lacrimile ascultand colinde care , credem noi ne aduc mai aproape de ACASA si incercam sa pastram traditiile , intampinand sarbatorile asa cum am fost invatati ….adunandu-ne in jurul centrului spiritual care ne reprezinta si ne mai uneste -biserica- sau pregatind bucatele traditionale . Incercam sa ne ascundem emotiile , vrem sa parem un munte de piatra , in realitate suntem mai sensibili ca papadia. Cum sa vorbesti cu ei , cu cei dragi , in astfel de momente si sa incerci sa fii tare ? sa le lasi impresia ca esti ok cand de fapt tu stii ca nimic nu va mai fi ca inainte …..ca din momentul in care ai ales sa pleci , ti-ai asumat si acest risc ? Ne mintim incercand sa fim puternici , incercand sa mentinem acea legatura invizibila cu trecutul nostru …nimic nu mai este la fel. Nici colindele pe care le cantam in seara de ajun ,umbland  cu grupul de copii pe ulitele satului si intorcandu-ne dupa cateva ore acasa cu traista plina de covrigi , nuci , mere , portocale sau chiar banuti ( dupa cat era gazda de darnica) , inghetati si cu ciorapii uzi leoarca de la incaltamintea rupta sau de cauciuc. Nici ritualul impodobirii bradului de Craciun….pe care mama ni-l facea din crengute de gutui ….mai tarziu, din brazi mici cumparati din piata si pe care ii impodobeam cu covrigi si bomboane invelite in hartie colorata . Astazi , in zadar astepti sa mai auzi un glas de copil colindand…..poate pe la sate se mai pastreaza traditia. Aici suntem rupti de toate acestea. Putinele evenimente care se tin , majoritatea folclorice , nu pot inlocui amintirile cu care am crescut. Si ca sa ne amagim ca totul e bine , ne impodobim bradutul de plastic , pregatim cate ceva din bucatele traditionale dar masa de sarbaatori nu mai este la fel. Ne mai intalnim cu prieteni sa stam impreuna si sa ne imaginam ca suntem acasa . Astazi suntem noi ….maine vor fi poate copiii nostri care vor simti la fel. Viata ne pune continuu in fata a noi si noi provocari. Si una dintre ele este chiar alegerea pe care fiecare ne-am asumat-o….

Hai , sarbatori fericite !

Imaginea cere respect !

Vorbind despre imagine , despre imaginea pe care fiecare dintre noi o lăsăm în urmă , se cuvine să vorbim mai întâi despre respect. Respectul pentru tine și pentru cei din jur , cei cu care interacționezi. Se știe că imediat după revoluție , foarte multi romani au plecat din tara , stabilindu-se in locuri mai primitoare sau care le-au oferit oarecare posibilități de a se dezvolta . Când trăiam in Romania , mă deranjau foarte tare vânzătorii care te agasează cu întrebări idioate , abia ce intri in magazin….sau in supermarket- urî , unde nu apuci bine sa te uiți intr- o vitrina sau raft , că vine ” mistershooper- ul ” și te urmărește de parcă ai fi un recidivist. Vânzătorii sau patronii de boutic care se cred dumnezei pe pământ . Aici n-ai să vezi așa ceva. Trebuie schimbata mentalitatea și plecat de la respectul față de semeni….indiferent unde te afli. Cei ce au emigrat , o parte dintre ei au adus acel flux de nou , de energie și motivatie de a schimba in bine lucrurile. Multi au reușit , alții însă ,  deși prestează de ani buni pe ” ogoarele ” străinătății , nu au înțeles nimic . Nu au înțeles că integrandu-se intr- o societate noua , diversa , nu te poți comporta după principiul dorescian ” lasă că merge și așa “. Nu merge fraților ….pentru că , pentru a va câștiga respectul , trebuie sa plecați de la respect. Când ai o afacere mai ales , respectul este esențial….ca și profesionalismul. Nu te poți comporta ca Gheorghe de la Jumuleștiul din vale cu clienții tăi , chiar dacă aceștia îți sunt conaționali. Nu poți face diferența , și absolut NU ai voie sa tratezi clienții tăi după naționalitate sau buzunar. Când oferi un serviciu platit , fa-l ca și cum l-ai face pentru tine. Fa-l sa îți facă plăcere să îți vezi clientul mulțumit. Pentru că un client mulțumit , îți va aduce întotdeauna alți clienți , recomandandu-te . Nu mai puteți trăi și trata oamenii după aceleași principii nesănătoase și șmecherii de doi lei cu care erați obișnuiți in Romania . Schimbati- va atitudinea , macar. Respectul cere respect. Începeți întâi cu voi și astfel cu siguranță veți ajuta la schimbarea percepției și imaginii despre români in lume. Imaginea României suntem noi toți , indiferent pe ce meleaguri trăim. Imaginea României suntem fiecare în parte… acasă , la locul de munca sau in societate.

Spectacol multietnic la Firenze

Comunitate….acel grup de persoane cu interese , credința și norme de viață comune.

A vorbi despre comunitatea românească din Florența , înseamnă a te reduce strict la comunitățile celor trei biserici românești existente în oraș…..sau in alternativa , la spectacolele de folclor la care se tzopaie și se ” simte românește”. In general actiunile comunității românești sunt împărțite pe grupuri  (fiecare biserică are grupul ei) sau pe acțiuni ale anumitor asociații prezente in teritoriu. Duminică am fost prezenta la un eveniment multietnic,  organizat de Asociația  catolică Migrantes , in scopul de a da voce comunităților străine din teritoriu , pentru o integrare și reprezentare mai bună și în ocazia apropiatelor sărbători . Un eveniment la care erau invitați să participe cu mici momente tradiționale , comunitățile din Romania , Filipine , Peru și Sri Lanka. Nu am știut exact ce se va întâmpla acolo , cu excepția informațiilor distribuite în pliantul de pe pagina Parohiei Greco- Catolice Române. Am sperat la o seara de frumos , in care noi , romanii , să arătăm și celorlalți, cu demnitate, o parte a  tradițiilor noastre. Da , demnitate zic…..pentru că  România nu este o tara din lumea a treia iar aceasta imagine trebuie să o transmitem  noi , cei ce locuim in afara țării. După ceea ce s-a întâmplat , nu pot decât să cred că ori nu exista comunitate românească în Firenze ( deși anagrafic suntem vreo 11000 de romani ), ori chiar suntem cetățeni ai lumii a treia. Momentul românesc a avut loc la începutul ” spectacolului” tocmai pentru a da posibilitatea Părintelui Sician de a participa la recepția de la Consulatul României din Bologna , unde era invitat. Inițial am crezut că a fost pregătit un moment artistic dar ” momentul ” urma să fie ținut de cei 7-8 romani prezenți la eveniment . S- au cântat trei colinde românești ( foarte frumos , zic eu ), frumușel , ca  la școală , cu foile in mână și îmbrăcați fiecare cum ajunsese de pe strada . Nu doresc sa incriminez pe nimeni , îmi exprim doar dezamăgirea că într-o asemenea ocazie care ni s- a oferit , comunitatea românească a fost absența. Cei câțiva prezenți am incercat să spălăm imaginea comunității dar efectul a fost contrar pentru că imediat după momentul românesc , comunitatea noastra a rămas în trei persoane….și doi copilași , dintre care unul în căruț. Și mulțumesc aici mamei lor , care a venit 30 de minute cu trenul , pentru a se bucura si de momente românești. Dacă celelalte comunități au ascultat și aplaudat momentul nostru , construit ad- joc, noi , am dovedit lipsa de respect și am plecat , înainte de a vedea și momentele lor. Suntem comunitate românească dar nu existam ….suntem doar când mergem la biserică să ne rugăm , să bârfim sau sa ne ghiftuim la sărbători și pomeni….eventual , mai intermediem niste locuri de munca. Ca ne place sau nu , cam asta este realitatea.

Au urmat momentele artistice ale comunităților din Sri Lanka ( excelente coregrafia și costumele ) , corul comunității din Filipine , care trăiește în orașul nostru,  ( totul la superlativ ! ). Moment foarte bine lucrat , sincronizare perfectă , ținuta demnă , voci absolut superbe , intr-un cuvânt , atitudine si respect . A urmat momentul grupului de fetițe din Peru , care au transmis un mesaj foarte vesel și colorat. Moment frumos , ca și copilele care ne-au incantat cu talentul lor artistic.

De altfel , toate trei comunitățile au primit aplauze îndelungi , ca semn al prețuirii pentru ceea ce au oferit celor prezenti.

Am plecat acasă cu un gust amar. Exista comunitate românească în Firenze ? Da , doar de sărbători la biserica…..sau la spectacolele cu tzupaidale. Altfel , suntem romani invizibili , prezenți doar în arhivele anagrafice.

Iată , câteva fotografii cu momentele celor trei comunități….cu noi , îmi este rușine să pun pentru că păream o adunătură de ciudați , de locuitori ai lumii a treia. Îmi cer iertare dacă cineva se va simți ofensat in urma celor scrise de mine dar asta arătăm lumii că suntem….

Citește mai mult

Colosul din piazza della Signoria-by Urs Fischer

Multi artiști internaționali a găzduit orașul nostru de-a lungul timpului. Cei ce își expun operele in aer liber aleg de obicei piețele publice , cu afluență de turiști , unde operele pot fi admirate pe o perioada determinata de timp. Catalogat de multi ca unul dintre cei mai mari artisti contemporani , elvețianul Urs Fischer este protagonistul proiectului “In Florence” de acest an , expunând in piazza della Signoria o sculptura de mari dimensiuni-circa 12 metri- in metal, ale cărei forme sunt un amestec de ceva infantil , totemic și arhitectonic. Un artist considerat ” rinascimentale ” in sensul de abstract și de adaptare la o forma de nou , ca forma de exprimare . Statuia expusa în piața florentina , ” gigantul ” , cum i se mai spune , a mai fost expusă în 2015 la Seagram Plaza din New York. In Firenze , colosul din metal va fi expus până în 21 ianuarie 2018.

” Un monument de o simplitate la primordialitate a gestului uman care transforma materia . O privire mai aprofundată a aluminiului care ne ajuta sa descoperim improntele artistului ” ….a spus curatorul evenimentului.

Nu știu ce mesaj a putut transmite aceasta ” opera” dar , chiar cu riscul de a părea o ignoranta , mie nu îmi transmite nimic ….

1 Decembrie- Ziua Nationala a Romaniei

Astazi , este Ziua Nationala a Romaniei, tara mea de origine…..o tara cu un popor sacrificat datorita sistemului care ne conduce de vreo treizeci de ani incoace. Un popor din care mare parte , a trebuit sa isi ia viata in propriile maini si sa emigreze in alte tari , pentru un trai mai bun. Se vorbeste des despre romanii din afara granitelor , uneori in mod neplacut. Aceeasi romani , care isi dau contributul lor zilnic la dezvoltarea economica si nu numai , a  unei societati care ii gazduieste si ospiteaza. A emigra , a-ti lasa locurile natale si a trai departe de cei dragi , nu a fost si nu este usor pentru nimeni.

Printre lacrimi , umilinte si munca , romanii care traiesc in afara granitelor tarii , dau ceea ce este mai bun , incercand sa nu isi uite originile ,traditiile si cultura.

Astazi este sarbatoarea nationala a tarii mele…..a Romaniei ….si sunt mandra de a ma fi nascut intr-o tara cu un asemenea trecut istoric , cu atatea traditii  frumoase , o tara care a dat lumii figuri importante. Nu ma voi rusina niciodata de originile mele si cred ca pot spune cu siguranta ca faptul ca traiesc in afara granitelor tarii mele , este si o mare oportunitate. O oportunitate care m-a ajutat sa ma cunosc mai bine , sa ma dezvolt , si sa traiesc in mod demn. Departarea m-a ajutat sa raman acelasi OM care eram si inainte de a emigra , de a aprecia mai mult valorile autentice.

In fiecare an , de 1 Decembrie , gandul meu , al nostru , al celor cateva milioane de romani care traim in afara granitelor tarii, se indreapta catre Romania. Este un fir , o legatura invizibila si indivizibila care ne leaga. Acolo ne sunt radacinile. Acolo ne intoarcem mereu gandul cu duiosie si dragoste ….

Sa ne triaesti intru multi ani , Romanie draga !

La multi ani , romani , oriunde v-ati afla ! <3