Petra Iosub
Capella Brancacci – Santa Maria del Carmine

Initiativa de decorare a capelei apartinu familiei Brancacci care in 1423 insarcinara cu executarea frescelor Capelei Brancacci , artisti renumiti ai vremii. Cand fura insarcinati , Massaccio avea 22 de ani iar Massollino , 40. Maestru si discipol. Unul , impunand un spatiu realistic si profund al sensului demnitatii morale , altul , gratie tineretii , propunand un stil inovativ si mentinand un rafinament al decorului. Colaborarea celor doi pictori continua intr- o armonie care avu drept rezultat opere capabile sa puna in lumina umbre si personaje. Intre 1481-1483 li se alatura Filippino Lippi , artist recunoscut pentru operele sale renascentiste.

In 1771, un incendiu devasta interiorul bisericii Santa Maria del Carmine si dupa mai multi ani de interventii pentru restaurarea operelor distruse , fuse posibil recuperarea clara si limpede a cromaticii lor , astfel ca aceste opere ale patrimoniului universal pot fi vizitate de iubitorii de arta in orarul dedicat.

 

Parvenitism , “botnite” si “buonisme”

Schimbarile politice survenite in ultimul timp in Italia au creat un nou profil , acela al *strutzopoliticianului* roman  ….a celui care stie tot  ….a celui ce , dorind cu orice pret sa demonstreze cat este el de integrat si informat , tine sa ne arate ca ii pasa si ia atitudine….doar ca vorbeste ca sa se bage in seama . Politicile sociale mai ales , nu se raporteaza la politica radiosantzului facebook- ist ci functioneaza dupa reguli si politici internationale.   “Formatori” de opinie nascuti peste noapte , ” buonistii ” de week- end si crestini pe facebook ,  nu scapa nici o ocazie ca sa arate cu degetul , sa ne convinga ce natie de rahat suntem noi , cei ajunsi pe alte meleaguri si care  am putea avea alte simpatii politice decat cele ce ni se recomanda….adica , NU Salvini . Ca din cauza lui Salvini mor imigrantii , zic ei , fara a face minimul efort de a- si arunca privirea si peste gardurile vecinilor europeni … de parca doar romanii l-au votat pe Salvini. Nu sunt fan Salvini dar ca sa afirmi o asemenea aberatie , inseamna sa fii rupt de realitate , sa vezi doar la cativa metri in fata ta . In trecut am mai avut cativa amici in lista care imi dictau ce , cum si cu cine sa votez sau ce prieteni sa am pe facebook . Nu imi rezulta ca as fi vreo deficienta si nu  pot gandi cu mintea- mi proprie. Asa ca , nici un bai daca voi mai pierde altii :)… eu nu traiesc si nici nu respir prin facebook cum fac unii , dar voi lua intotdeauna atitudine cand cineva imi jigneste natia ( chiar si aia cu balegar sub unghii , cum o numesc ei ) sau imi impune ce sa fac .  Specimenele  astea ,  mai ales ca sunt romance , au impresia ca oamenii trebuie sa le ceara voie sa gandeasca …ca niste dumnezei ai diasporei ce se cred. Ce n- au inteles ele pana acum este ca nu poti obliga oamenii sa voteze dupa simpatiile tale politice. Nu poti scuipa  o natie din care te tragi si tu , facandu-i pe toti hoti de cupru sau devalizatori de banci …. doar parvenitii si ignorantii fac asta . La fel cum nu ai dreptul sa iti jignesti conationalii mai putin norocosi ca tine , care- si rup spatele si isi batatoresc palmele muncind sa isi asigure un trai decent, doar pentru ca nu voteaza cu cine vrei tu . Nu stiu exact unde au trait ele , in ce palate de cristal au crescut , de isi  permit sa afirme ca multi au asteptat sa ajunga aici ca sa isi spele balegarul de sub unghii. Cu apa italienilor , mai precis ….de parca in tara nu exista apa , se spalau in troaca porcilor , cica …sa afirmi asta inseamna ori sa fii ignorant , ori cretin ori rau intentionat…..sau toate la un loc.  . Ca acasa mancau mamaliga iar aici delicatesuri . Inteleg , “dudu-ia”  cu venin in taste si ” testa ” , vine dintr-un catun care nici pe harta nu se regaseste si poate  tehnologia ajunge mai greu acolo . Pentru cultura generala a acestor atoatestiutori , nu toti romanii care au emigrat erau muritori de foame …. sunt multi care au crescut cu apa la robinet si plimbati cu landourile pe bulevard sau in parcuri si nu cu caruta pe aratura , cum lasa ei sa se inteleaga . Iar nechezolul , il cumparau doar pensionarii, imi amintesc . Carnea era accesibila oricui  si doar cei puturosi nu o aveau pe masa . Traim in secolul XXI , libertatea de gandire  este consfintita de insasi constitutia statului . Inteleg supararea multora si ma bucur ca am alte preocupari decat politice , ca atare , imi este indiferent ca maine se schimba guverne , cata vreme nu am nici un motiv sa imi fie  frica si cata vreme , prin munca mea ma intretin . Politica , fie ea si sociala , este administrata de guverne…ca ne place sau nu . Instrumente sociale  precum facebook , trebuiesc folosite in scop constructiv si nu pentru a pune “botnite “. Fiecare om este liber sa gandeasca si sa aleaga ceea ce este mai bine pentru el… LIBER , am spus.

Atunci , ce drept ai TU sau TU sau TU , sa IMI IMPUI niste lucruri ?

Curcubeu si suflete…

Noi , oamenii, gandim ca suntem singurele fiinte dotate de ratiune si ca am fost creati cu un scop. Doar ca instinctul de supravietuire nu l-a ajutat intotdeauna pe om sa evolueze in sensul pozitiv. In situatii de criza omul a demonstrat ca reactiile nu duc intotdeauna la o evolutie ci la o stabilire a ierarhiei. De aceea , chiar daca se spune ca omul este o fiinta superioara , de cele mai multe ori animalele si vietuitoarele in general , ne-au demonstrat ca inteligenta nu apartine doar regnului uman. Experienta pe care multi o au cu animalele de companie , demonstreaza net ca i-a ajutat sa evolueze , sa devina mai intelegatori , mai buni , cu cei din jur . Unii dintre cei ce aleg sa traiasca fara un animalut de companie , o pasare , o broasca testoasa sau alte vietati care lumineaza existenta noastra , o fac din motive diverse , personale poate , dar si din egoism. Imi amintesc primele zile cand am venit acasa cu un suflet de catel , o bishonica culoarea cafelei cu lapte , abia intarcata …..cate discutii …ca isi facea nevoile peste tot , saracuta. Incet , cu rabdare , a invatat ca nu poate face oriunde . Imi mai amintesc si ca mica fiind , catelusa mea , o duceam in brate cand era cazul sa intru in vreun magazin. O data , un nene mi-a reprosat ca , chiar in brate tinand-o ( avea doar vreo doua kile ) , as face bine sa nu mai intru cu catelul in magazin si mi-a recomandat ca mai bine as creste un copil decat un catel. Inutil sa-i fi spus individului ca aveam trei copii deja , ca acest suflet ne colora zilele . Ca stia sa se bucure ori de cate ori vreunul dintre noi se intorcea acasa. Ca uneori , ne mai certa , ca uneori obositi fiind , trebuia sa o scoatem afara pentru ca si ea avea nevoie de miscare si aer ca noi toti. De multe ori puneam prioritatile noastre in fata prioritatilor ei , nu aveam niciodata suficient timp pentru a petrece cateva minute sau ore afara, impreuna. Cand s-a imbolnavit , ma privea si din ochii ei margelati , imi transmitea suferinta ei. Experienta cu ea ne-a sensibilizat , ne-a aratat unde gresim , ne-a aratat ce inseamna sa iubesti neconditionat ( chiar daca uneori nu o aratam ) . Abia dupa pierderea ei am realizat ca noi oamenii , suntem egoisti….nu ne trebuie nici o scoala care sa ne invete asta . Este suficient sa traiesti in casa cu un animalut. De la ele, de la animale , chiar daca unora le place sa le spuna necuvantatoare , avem multe de invatat. Iubirea neconditionata , solidaritatea , inteligenta , sacrificiul chiar , nu sunt specifice doar omului. Cand Dumnezeu cheama la el aceste creaturi , este pentru ca le iubeste ….pentru ca noi sa stim ca acolo , in raiul lor , sunt fericite iar noi , sa fim fericiti pentru ele.

La leggenda del Ponte dell’Arcobaleno