Petra Iosub
Romanul , dusmanul romanului ?

Ma intreaba facebook la ce ma gandesc.
Pai ma gandesc la faptul ca citesc tot mai des pe paginile unora sau pe grupuri ca , citez , ” in strainatate cel mai mare dusman al romanului este tot romanul ” .
Acum , daca as da anii inapoi si prin prisma experientelor avute , cred ca afirmatia in cauza nu are deloc o baza reala. Pentru ca si in tara existau persoane care faceau rau , si in tara existau ( si exista) patroni care te umilesc , vecini sau ” prieteni ” invidiosi , si in tara existau rautati si frecusuri intre rude , si in tara intalneam persoane care isi faceau interesul cu tine , colegi invidiosi care nu se dadeau in laturi sa iti ” puna o vorba buna ” la seful tau si inca multe alte chestiuni de gen.
Cred ca in realitate , nu conteaza pe ce pamant traiesti ca sa fii un om bun sau un om rau. Suntem noi care alegem sa fim buni sau rai. Care alegem sa facem fapte bune sau sa stam deoparte. Care alegem daca sa avem prieteni buni sau rai , invidiosi sau carora le permitem sa se foloseasca de noi. Suntem noi care permitem toate acestea. Pentru ca nu ne focalizam pe lucrurile pozitive. Pentru ca ne este mai usor sa demolam in loc sa construim. Pentru ca uneori mai putem gresi , alegand sa gandim intai cu inima. Si tot noi , care ne- o luam in freza atunci cand realizam ca am acordat credit cui nu merita. Toate acestea , nu depind de locul in care ne aflam ci de felul in care ne alegem prioritatile. Alegi sa ajuti , iti pasa de altii si gandesti ca poate tu esti cu un pic mai norocos ca altul. Ei , da, atunci trebuie sa fii pregatit sa primesti si reversul , cand constati ca ai fost doar folosit. Este o lectie pe care o primim , universul ne atentioneaza ca nu trebuie sa mai gresim.
La final , felul in care relationam , felul in care ne aratam admiratia , iubirea , disponibilitatea, totul se intoarce la noi…ca sa ne invete ceva.
Unii spun : ” gaseste oamenii buni si indeparteaza- te de cei rai ” .
Eu spun : ” gaseste binele din oameni si ignora raul din ei ” .
Buni sau rai , oriunde v- ati afla , va urez sa aveti o zi splendida si sa va mearga totul asa cum va doriti !

Romanii din strainatate, sclavi ?

Nu vreau sub nici o forma sa inteleg si sa accept chestia aia cu “romanii din strainatate sunt sclavi”.
Bai frate , pai astia care afirmati asta , inseamna ca nu ati vazut ce inseamna sclav in Romania.
Nu ati vazut cum hotii iti dadeau lectii de morala si incompetentii le stiau pe toate.
Nu ati avut poate sefi care te considerau proprietatea lor , decizand in numele tau si taindu-ti dreptul la o opinie , pentru ca nu- i asa , el era stapanul. Nu ati avut sefi lipsiti de orice forma de respect , tipul ala de menefreghisti , care tipau si amenintau ca daca nu- ti convine , sunt 200 de nemancati la poarta care asteapta sa fie angajati. Nu ati vazut cum , cu ceva ani in urma , se fura orice si de oriunde….or mai fi si acum astfel de practici , nu stiu sa spun dar cu ani in urma daca nu furai macar un cui din fabrica unde lucrai , o ceapa de la cantina spitalului sau macar un borcan de bulion , nu te numeai ” descurcaret”. Aia nici macar sclavie nu se mai chema….aia era exploatare pura. Pentru ca salariile nu iti permiteau sa acoperi toate nevoile familiei si atunci , fiecare ciupea ce putea.
Aveam niste sefi si sefuti in tara care dupa revolutie incercasera sa se pripaseasca pe aici , crezand ca n-au mai vazut italienii meseriasi ca ei. In realitate , nu stiau nici o meserie , frecventasera doar ” scoala de smecheri ” si credeau ca o sa ii astepte Italia , Franta , Germania , Spania , cu covorul rosu. N- au facut prea multi purici pe unde au fost , ca astia , ” strainezii”, aveau si ei smecherasii lor si nu mai voiau altii….asa ca le-au urat ” drum bun” patriotilor nostri si ni i-au expediat acasa.
Intorsi acasa , oamenii astia aveau grija sa ne aminteasca in fiecare zi ca ei au muncit afara , ca au experienta vestului ( la furat ? ) si ca noi , astia de prestam pe tarlaua nationala si nu trecuseram granita inca , suntem deja pe linia moarta… ca trecuti de 40 de ani , nu ne mai angajeaza nimeni, spuneau ei. Umilinte , exploatare , si toata gama de teme invatate la scoala lor de smecheri , doar pentru a te tine sub control si a nu avea curaj sa deschizi gura sau ochii.
Nu cred ca toti cei care au emigrat au fost directori in tara iar in afara fac munci sub demnitatea lor , pentru a putea fi numiti sclavi. Conform dictionarului explicativ , sclav este acea fiinta lipsita de orice drepturi , aflata in proprietatea deplina a unui stapan , care satisface servil si cu o supunere oarba , vointa acestuia.
Acum , pentru cine inca nu a aflat , romanii care traiesc in afara tarii sunt in marea majoritate angajati in fabrici , spitale , case de batrani , comert, turism sau chiar in familii private. Adica , angajati cu un contract national de munca , avand acelasi tratament ca bastinasii.
Si atunci , unde este sclavia ? De ce ar trebui sa se simta sclav un medic, un asistent, un constructor sau o badanta care muncesc cu un contract de munca si li se respecta drepturile ? De ce ar trebui sa se simta sclava o asistenta italiana de exemplu care , prin natura meseriei este obligata sa efectueze si interventii mai putin placute ? Aspiratii sau clisme , ca sa dau doar un exemplu.
De ce ar trebui sa se simta sclav un constructor care lucreaza pe frig , ploaie sau canicula , daca asta presupune meseria lui ?
De ce ar trebui sa se simta sclavi ospatarii sau cameristele care muncesc in hotelurile italiene , franceze , spaniole , daca lucreaza si sunt retribuiti conform unui contract de munca legal ? De ce ar trebui sa se simta sclav cineva care si- a deschis propria afacere ?
Mentalitatea asta a romanului ca daca speli batrani , dai cu matura sau stergi praful inseamna sclavie , e o munca umilitoare , este depasita.
Traim in secolul XXI , dragilor.
Nu te poti numi sclav daca faci o munca legala , care te ajuta sa traiesti demn .
Romania a exportat in ultimii ani multa forta de munca. Nu a exportat doar ” sclavi ” , nu , cei ce se considera sclavi sunt aceia carora nu le plac regulile , cei care traiesc dupa legi proprii si nu se adapteaza nicaieri.
Romania a exportat si profesionisti : medici , asistenti , ingineri , profesori , economisti care muncesc in sistemul bancar , profesionisti care muncesc in industria navala , avocati care pledeaza alaturi de colegii lor de alte nationalitati si in multe alte domenii.
Pana la urma , si acasa existau astfel de munci. Diferenta o fac atitudinea , respectul si nu in ultimul rand , tratamentul economic.
Alegerea este a fiecaruia. Poti sa alegi sa traiesti ca sclav in tara ta sau oriunde. E doar chestiune de autostima . Aroganta si lipsa de principii sanatoase a multora nu le dau voie sa inteleaga ca in lumea asta , orice munca pe care o faci legal si cinstit si care te ajuta sa traiesti demn , este un job ca oricare altul si nu o sclavie.
Sclavie este atunci cand ramai prizonierul propriilor mentalitati retrogade pentru o viata intreaga.

Galusti cu prune

Galusca cu prune de la miezul noptii ??????
Un pic mai bronzate ar fi fost in ton cu anotimpul dar la miezul noptii cand le- am facut eu , culorile adormisera si ele ????
Pentru cine doreste reteta , scriu ce am folosit eu :
O mana de prune (5-600 de gr.)
4 Cartofi mari fierti in coaja
2 oua
2 linguri pline de gris
4-5 linguri de faina
100 gr. unt
Pesmet ( circa 200 gr.)
Zahar tos dupa gust ( eu am pus 5 linguri .)
Un varf de cutit de sare
Scortisoara macinata

Am pus mai intai cartofii la fiert.
Prunele , le- am spalat si le- am taiat pe jumatate apoi le- am presarat cu putin zahar tos.
Intr- o tigaie antiaderenta cu peretii mai inalti am pus untul sa se topeasca . Cand s- a topit am adaugat pesmetul si am amestecat pret de cateva minute , cat sa se rumeneasca putin pesmetul. Am tras tigaia deoparte si am adaugat zaharul tos amestecand in continuare .Am adaugat scotisoara macinata , dupa gust si am amestecat sa se combine bine aroma in compozitia de pesmet.
Cand cartofii au fiert , se curata , se lasa la racit si apoi se dau prin razatoare . In compozitia de cartofi am adaugat ouale batute , grisul , sarea si faina. Am amestecat bine.
Cu mainile inmuiate in apa am luat cate o lingura din compozitia de cartofi , am aplatizat , am pus jumatatea de pruna si pe care am inchis- o , am unit marginile aluatului ca intr- o bila. Intre timp, am pus o oala cu apa sa fiarba. Cand a clocotit apa , am micsorat focul la mediu si cu o paleta am pus cate 4-5 galusti sa fiarba. Nu se pun mai multe ca sa nu se lipeasca intre ele. Sunt gata cand se ridica la suprafata apei. Am scos fiecare galusca si am tavalit- o prin compozitia de pesmet.
Tutto qua ! ???

Este posibil ca imaginea să conţină: deserturi şi mâncare


Chifle integrale pufoase

Sa mai facem si noi cate ceva de mancare , zic ?…
Chifle integrale , superpufoase, cu ardei gras si cascaval.
Cine vrea reteta sa ridice mana ????????

RETETA pentru aluat :
* 400gr faina ( eu am pus 200 alba si 200 integrala dar puteti face si doar cu faina alba)
* 200 ml lapte caldut
* 150 gr unt pe care il topiti
* 1 ou
* 1 plic drojdie uscata
* 1 lingurita zahar
* 2 lingurite sare

Mod de preparare :
* Intr- un castron incapator se pune laptele caldut , o lingurita de zahar , o lingura de faina si plicul de drojdie. Se amesteca si se lasa zece minute sa se activeze drojdia.
* Se adauga apoi un ou , 50 gr. de unt topit, sarea si faina cernuta.
* Se framanta si se lasa aluatul la dospit pentru o ora , la loc caldut , acoperit cu un prosop sau pelicula alimentara.

Intre timp , preparati umplutura , daca doriti un aluat umplut.
Sugestie :
Precizez ca din acest aluat se poate face atat paine pufoasa , chifle , briose sarate , cat si placinte sarate.
Eu am ales chifle pe care le-am umplut cu putin cascaval ras amestecat cu scamorza afumata si o felie de ardei gras. Dupa preferinta puteti face cu alt fel de umplutura sau chiar renunta la ea. Variante de umplutura sunt multe : branzeturi , sunca , salam , masline , ardei , practic cu ce aveti prin frigider si doriti o gustare satioasa.

O data trecut timpul de dospit , se ia aluatul si se imparte in bucati sau foi , in functie de tava in care il veti coace. Eu am ales o tava detasabila de tort in care mi- au incaput opt chifle destul de mari.
* Pentru chifle , am impartit aluatul in opt bile , am luat fiecare bila , am intins putin si am uns cu pensula cu unt topit. Am impachetat si am repetat operatia de trei ori, ca untul sa se incorporeze bine in aluat.
* Deasupra fiecarei bucati de aluat am pus cascaval ras amestecat cu ardei dat prin razatoare.
* Am inchis fiecare bila si am asezat- o in tava unsa cu unt topit.
* Am uns chiflele din nou cu unt si le- am mai lasat 30 de minute la crescut.
* Cand au crescut suficient , le- am uns din nou cu unt topit si am presarat parmezan ras pe deasupra.
* Dat la cuptor la 190 de grade pentru circa 30-40 minute .

Indata ce le-am scos din cuptor le- am mai uns cu restul de unt topit , care a fost absorbit imediat.
Lasate sa respire un pic , scoase din tava si papat cu pofta doua , chiar inainte sa se raceasca definitiv. ????.
Pofta buna si voua si spor la gatit ! ??????

Este posibil ca imaginea să conţină: mâncare
Il pensiero del mattino

Il pensiero del mattino …

* Per me “lo stato” sono quelli che “stanno bene”. Non gliene importa nulla di nessuno.

Quando non ci sono soldi ci si rimboccano le maniche. Oltre i gomiti.
È valso per tutti quelli che siamo emigrati per lavorare. Per lavorare come migrante non facciamo più in tempo a salutare le mamme che stanno morendo, che si spengono aspettandoci, siamo talmente lontano che arriviamo soltanto al funerale, non vediamo i figli come crescono, le recite, il loro primo amore, non andiamo ai matrimoni di fratelli, sorelle o nipoti, non c’è ne festa ne chiesa né tradizione.
Non c’è niente. Solo lavoro.
Perciò no possiamo permetterci di fare le crocerossine.
Non possiamo lavorare per comodi altrui.
Lavoriamo duramente, come se avessimo un altra vita di scorta, da viverla nei migliori dei modi….
Però anche i parenti dei poveri anziani devono fare la loro parte.
Esserci! Collaborando e non solo dettando!
Tutto qua. I pesi, perché pesi lo sono, e pesi diventeremo anche noi, i pesi non possono essere lasciati soltanto su una persona, ossia la badante, anche se fosse una santa caterpillar ! *

Text Violeta Nazare

Despre depresia ingrijitoarelor de batrani

Despre depresia ingrijitoarelor de batrani care ajung la Socola , au curs rauri de cerneala internautica. S-au facut filme , emisiuni televizate, s-au scris tone de articole , s-au constituit grupuri de profil pe care , printre altele se dezbate si acest fenomen , mai putin despre preventie si tratamente.
Cauzele fenomenului pe cat sunt de cunoscute , pe atat sunt de minimalizate de catre organele abilitate sau de catre cei ce au contactat o boala depresiva.
Nu este cazul sa amintesc ca majoritatea femeilor care au ales sa faca aceasta munca ,vin din medii defavorizate, ca urmare a unei politici sociale imbecile a statului roman.
Aceste femei au gasit ca ultima solutie plecarea , prin care au sperat ca isi vor imbunatati viata lor si a familiei lor. Altele , victime ale violentei domestice , au cautat un refugiu prin indepartarea de mediul in care au trait , visand la o viata in care sa fie respectate ca fiinte umane. Acestea din urma , in bagajul lor nu au adus doar minimele lucruri necesare unui nou inceput ci si efectele unei vieti traita in saracie , scandaluri , batai, abuzuri de tot felul. Au plecat in lume sa ingrijeasca batrani. Nu au stiut nimic despre cum se face aceasta munca , atunci cand au decis sa o faca. Multe in tara aveau alte meserii iar schimbarea profilului lucrativ au privit- o ca pe o provocare.
A lucra cu persoane in varsta ori cu diferite patologii , presupune inainte de toate calitati umane.
Intelegerea suferintei si neputintei celuilalt.
Presupune ca macar pentru cateva minute sa te pui in pielea lui si sa incerci neputinta pe care o incearca el.
Presupune , daca nu ai o minima calificare , sa ai macar dorinta de a invata din mers , de a te raporta la nevoile persoanei care are nevoie la randul ei de ajutorul tau.
Presupune intai de toate umanitate si respect. Orice persoana redusa la stadiul de a depinde de altii merita respect. Pentru ca este o fiinta umana.
Munca asta presupune responsabilitate si echilibru, in special emotional.
Sunt din ce in ce mai frecvente cazurile de agresiuni asupra batranilor ingrijiti de catre cei/cele care ii asista. Nimeni nu se intreaba cum se poate stopa fenomenul. Desigur ca munca in sine nu este usoara. Se lucreaza cu persoane in varsta, multe dintre ele cu boli psihice greu de gestionat. Familiile ,majoritatea, sunt depasite de situatie cand au un batran ce are nevoie de asistenta continua. Si atunci , singura solutie este angajarea unei persoane care sa le asiste parintele . In ideea de economisire , majoritatea incearca sa profite oferind salarii minime , cu un orar ce presupune prezenta 24/24. Familia e multumita daca gaseste o ingrijitoare care le accepta conditiile iar ingrijitoarele , multe dintre ele nestiind limba la inceput, se multumesc cu cat li se ofera, bucuroase ca au un salariu , masa si locuinta (camera )asigurate si ca astfel , pot ajuta familia ramasa in tara. In general , interviul premergator angajarii inseamna si o prima evaluare a persoanei ce va fi angajata. Nimeni nu cere insa un certificat de evaluare a profilului psihologic al ingrijitoarei. Pentru ca , asa cum am scris mai sus , unele sunt ele insele victime ale abuzurilor si cu siguranta un certificat de gen le-ar pune in mare dificultate.
Ele vin cu cicatrici greu de vindecat. Munca de ingrijire a batranilor cu dizabilitati cere sa ai un echilibru psihic si autocontrol. Cu atatea nevoi si griji pentru cei ramasi acasa , acest echilibru este puternic zdruncinat. Orarul destul de solicitant , sarcinile complexe , distanta mare fata de cei dragi , lipsa de pregatire in lucrul cu persoane , nu fac decat sa subrezeasca si mai mult acel echilibru. Si astfel , in timp , semnele unei depresii sau chiar a unor manifestari psihice grave , incep sa se faca vazute. Sunt femei care fac aceasta munca 5-10-20 de ani. Inchise in casa cu un bolnav , de cele mai multe ori cu patologii grave . Stresul , rutina , efortul fizic si psihic isi spun cuvantul in atatia ani , incat de multe ori nu mai intelegi cine are mai multa nevoie de asistenta : bolnavul sau ingrijitoarea lui.
Se stie ca unii factori precum o schimbare majora din viata , un nou loc de munca , problemele financiare , problemele de cuplu, despartiri, divort, pierderea unei persoane dragi sau nasterea unui copil chiar , singuratatea , tristetea , oboseala , pesimism pana la ganduri de moarte sau suicid , stresul la locul de munca ori consumul de alcool , pot declansa stari de anxietate si depresie majora. Cand apar primele manifestari, mergeti la un medic !
Daca aveti oricare dintre aceste manifestari o perioada mai lunga de timp, consultati un psiholog sau un psihiatru si cereti sa va faca o evaluare . Pentru ca aceste simptome inseamna declinul capacitatii mentale. Iar pana la dementa , nu mai este decat un pas.
Daca va recunoasteti in aceste manifestari , urmati sfaturile specialistilor iar in cazurile grave , schimbati-va locul de munca. Alegeti activitati care sa va angreneze creierul , psihicul , activitati creative ,activitati in aer liber sau orice va ajuta sa depasiti depresia sau starea de anxietate , inconjurati- va de oameni pozitivi dar mai ales , nu stati izolati . Daca nu doriti sa urmati un tratament , discutati cu un prieten sau o persoana draga , cu un profesionist in domeniul sanatatii sau cu o persoana in care aveti incredere. Daca simtiti ca sunteti capabili sa va faceti rau sau aveti ganduri de sinucidere , sunati la 112 , telefonul national de urgenta sau la urmatoarele numere de mai jos . Orice amanare ar putea fi un pericol pentru voi dar si pentru cei din jurul vostru.

Daca credeti ca aveti nevoie imediata de ajutor , adresativa la Telefonul Amico , la numarul 199 284 284 sau la urmatoarele linii telefonice :

Linia de ajutor pentru prevenirea riscului de suicid care raspunde la numarul 331 87 68 950 , activ de luni pana vineri de la 10-18 , exclus zilele festive , caz in care raspunde secretariatul , unde puteti lasa un mesaj.

sau

Centrul de ascultare si ingrijire pentru disturbi psihici si prevenirea sinuciderilor , la numarul 800.809.999.