Bologna
Cand spunem Bologna, ne gandim nu doar la constructiile cu acoperisuri rosii, motiv pentru care orasul a si fost supranumit „Bologna la rossa”, ci si la multimea artistilor care au trait sau inca traiesc aici sau in imprejurimi. Adevarat paradis al iubitorilor de frumos este locul indragit de Dante si Boccacio, Petrarca si Erasmus din Rotterdam si, mai aproape de zilele noastre, de Umberto Eco. In aceasta zona s-au nascut regizorii Pasolini, Fellini, Antonioni si Bertolucci. Oamenii iubesc muzica si poate nu intamplator marele Rossini a locuit o vreme aici.
Aflat in nordul tarii, orasul si-a pastrat asemenea Venetiei, aspectul sau medieval. Fondata de etrusci in secolul al VI-lea i.Hr., capitala provinciei Emilia-Romagna, s-a numit initial Felsina. Dupa 400 de ani de existenta a devenit colonia romana Bononia si, fiind situata pe drumul militar Via Emilia, a capatat o deosebita importanta strategica. Condus de romani, de bizantini si apoi de regii Lombardiei orasul isi castiga autonomia in 1249, dupa batalia de la Fossalta, cand dinastia conducatoare este infranta. In 1506 este incorporata Statului Papal pana in 1895, cu exceptia anilor 1796-1814. In 1860 este inclusa in Regatul Italian, mentinandu-si statutul de cel mai erudit oras din Campia Padului. Universitatea de aici, cea mai veche din Europa, a fost fondata in 1088. De aceea, orasului i se mai spune Bologna la dotta (cea erudita).
Exista multe constructii medievale care dau un farmec aparte acestei asezari unice. Printre acestea trebuie amintite cele care inconjoara centrul – Piazza Maggiore. Aici se inalta Palazzo Comunale, vechea primarie, construita intre secolele XIII-XV, Palazzo Podesta, Palazzo de Notai si Palazzo di Re Enzo, unde, dupa batalia de la Fossalta a fost tinut prizonier, vreme de 23 de ani, regele Enzo ar Sardinieri, fiul nelegitim al regelui Frederic al II-lea.
In marea de acoperisuri se ridica doua turnuri gemene, asemenea unor minarete, Garisenda si Asinelli, datand din secolul al XII-lea. Pe vremea lui Dante existau multe asemenea turnuri ca simboluri ale bogatiei proprietarilor dar ele au disparut de-a lungul anilor. Au ramas insa palatele de pe Strada Maggiore cu fatadele sustinute de arcade.
Impresionante sunt bisericile: San Petronio, inchinata patronului spiritual al orasului, San Domenico si San Stefano, inspirata de cladirile de la Locurile Sfinte. Drumul spre biserica Madonna din San Luca este acoperit de arcade si este cel mai lung drum de acest fel din lume, intinzandu-se pe 3,5 kilometri. In biserica se afla icoana bizantina a Fecioarei, icoana care in ziua de Inaltare este purtata in oras pe sub arcade.
Arcadele, I portici, au fost create in secolul al XV-lea. Acestea au reprezentat o rezolvare a problemei locuintelor. In fata cladirilor existente au fost inaltate altele noi. Deasupra erau gazduiti studentii si negustorii, iar partea de jos, strajuita de celebrele arcade, servea ca trotuar acoperit. In zilele noastre Bologna este un oras modern, cu aeroport si fabrici, un important nod de comunicatii. Alaturi de acestea supravietuiesc inca biserica gotica San Petronio, din secolul al XIV-lea, palatul Bevilacqua din secolul al XV-lea, Poggi, din secolul al XVI-lea.
Cel care trece prin oras nu uita niciodata Pinacoteca sau Muzeul Arheologic si, daca este un pasionat al cartii, incearca sa ajunga intr-un fel la valoroasele manuscrise din Biblioteca orasului. Tinerii se intalnesc pe Via dell’Independenzia si in freamatul orasului vechi magazinele de suveniruri te imbie sa le treci pragul iar Via del Pratello te invita in micile restaurante pentru a degusta inegalabilele specialitati bologneze.
Bologna- nu iti ajunge o saptamana ca sa ii parcurgi stradutele pline de magazine si negustori care te imbie sa le treci pragul.
Bologna….cu siguranta vom mai reveni…..