Boboteaza sau Epifania ….sau Befana , daca dorim sa ne raportam doar la sarbatoarea pentru cei mici. Un fel de Mos Nicolae al nostru , in care , potrivit legendei , copiii cuminti primesc dulciuri iar cei rai primesc o nuielusa ca semn de avertisment si ca sa stie ca anul viitor daca vor fi cuminti , vor primi si ei bomboane si alte dulciuri. In orasul nostru Befana , acea batrana urata si hidoasa care coboara pe hornul caselor si aduce copiilor dulciuri , gratie comandoului local de pompieri , a coborat direct de pe acoperisul Loggiei dei Lanzi (https://it.wikipedia.org/wiki/Loggia_della_Signoria ) , spre bucuria celor mici dar si a tuturor celor prezenti.
Unul dintre simbolurile cele mai importante ale Florentei este biserica franciscana Santa Croce . Construita in stil neogotic , este locul unde sunt inmormantate figuri ilustre ale stiintei , istoriei si artei italiene : Michelangelo Buonarroti, Galileo Galilei, Niccolo Machiavelli , Vittorio Alfieri, Ugo Foscolo, Gioacchino Rossini . Chiar daca este o biserica catolica , artistii vremii au lasat mostenire o serie de opere si simboluri care fac din bazilica Santa Croce un punct de referinta religios si o atractie permanenta pentru milioanele de turisti ce o viziteaza anual. Dar ce semnificatie are steaua lui David aflata pe timpanul fatadei ? Desi edificiul dateaza din secolul XIV , fuse Papa Pio IX care puse prima piatra a fatadei , in 1857, lucrarile terminandu- se doi ani mai tarziu , cu ocazia centenarului dantesc , cand in piata veni colocat si monumentul lui Dante. Acoperita in marmura bicroma , fatada reflecta gustul tipic neogotic. Arhitectul Niccolo Matas , de religie ebraica, fuse cel caruia i se incredinta lucrarea acesteia. Steaua lui David , supranumita si ” sigiliul lui Solomon ” este compusa din doua triunghiuri echilaterale intretaiate , care dau nastere astfel unei stele cu sase varfuri . Dincolo de multe alte simboluri , ea semnifica civilizatia in religia ebraica. Dar ea este legata si se biserica catolica daca observam cu atentie monograma din interiorul sau , o combinatie de litere grecesti care prin abreviere compun numele lui Cristos. Niccolo Matas nu a proiectat doar fatada bazilicii Santa Croce , el este autorul proiectului cimitirului delle Porte Sante de la biserica San Miniato al Monte , unde , dupa moartea sa fuse ingropat.
Biserica Santa Croce , loc prestigios al orasului Florenta , nu este doar o biserica …ea este locul de intalnire al celor mai ilustre personaje , artisti , teologi, literati , umanisti si politici , care determinara mai mult sau mai putin, identitatea unui oras medieval si renascentist.
E greu de deschis in cuvinte relaxarea si bucuria pe care o simt ori de cate ori vizitez un astfel de loc . Ploaia nu a fost un impediment de a-mi taia bucuria , asa ca am profitat si ceea ce am ” cules ” cu aparatul fotografic, il impart cu voi .
Produs tipic de la regiuneaToscana, preparat dintr- un soi de struguri cu boabe mici , foarte raspandit in regiune , cunoscut si sub numele de ” Canaiolo ” , soi din care se face renumitul vin Sangiovese. Acest dulce se prepara pe o perioada scurta a anului , urmarind practic ritmul naturii , asa cum pregateau odata taranii . La origini este un dulce ” povero ” , marturie stand ingredientele simple care il compun : aluat taranesc dospit , ulei de masline , zahar si struguri.
Pentru cine doreste sa incerce reteta , aveti nevoie de :
*1 kg de struguri mici negri
*Aluat dospit ( faina 400gr , apa calduta 200 ml , drojdie 10 gr uscata sau un cubulet proaspata , sare , zahar )
*Zahar
*Ulei de masline.
Faceti un aluat din faina , drojdie , apa calduta adaugata cate putin , o lingurita de zahar , framantati cat sa se incorporeze bine totul , adaugati la fine si o lingurita de sare si lasati aluatul sa se odihneasca circa o ora.
Cand a crescut , intindeti aluatul si impartiti- l in doua foi .
Intr- o tava unsa cu ulei , intindeti mai intai prima foaie pe care o lasati putin mai groasa , acoperiti- o cu trei sferturi din cantitatea de struguri , presarati 3-4 linguri de zahar deasupra si doua de ulei.
Acoperiti cu a doua foaie de aluat , presarati restul de boabe de struguri , 3-4 linguri de zahar si doua de ulei. Inchideti bine marginile aluatului si coaceti pentru circa 40 de minute la 160-180 de grade , in functie de tipul de cuptor.
Taiati cat este inca calda si papati cu pofta 😉 .
Initiativa de decorare a capelei apartinu familiei Brancacci care in 1423 insarcinara cu executarea frescelor Capelei Brancacci , artisti renumiti ai vremii. Cand fura insarcinati , Massaccio avea 22 de ani iar Massollino , 40. Maestru si discipol. Unul , impunand un spatiu realistic si profund al sensului demnitatii morale , altul , gratie tineretii , propunand un stil inovativ si mentinand un rafinament al decorului. Colaborarea celor doi pictori continua intr- o armonie care avu drept rezultat opere capabile sa puna in lumina umbre si personaje. Intre 1481-1483 li se alatura Filippino Lippi , artist recunoscut pentru operele sale renascentiste.
In 1771, un incendiu devasta interiorul bisericii Santa Maria del Carmine si dupa mai multi ani de interventii pentru restaurarea operelor distruse , fuse posibil recuperarea clara si limpede a cromaticii lor , astfel ca aceste opere ale patrimoniului universal pot fi vizitate de iubitorii de arta in orarul dedicat.
Pe 15 mai 1873, la ora 1:30 noaptea, la Heidelberg (Germania), printre străini, se stingea din viață domnitorul Alexandru Ioan Cuza.Personalitate remarcabila a istoriei romanilor, Alexandru Ioan Cuza a fost infaptuitorul actului de Unire a Principatelor romane , la 1 decembrie 1918 , act ce a marcat procesul de constituire a Romaniei moderne . Figura domnitorului si- a pus amprenta si asupra relatiilor politice , economice si culturale romano- italiene ale vremii , stiut fiind ca acesta si- a petrecut ultimii ani de viata ( 1870- 1872 ) la Florenta , capitala Italiei de atunci .
Se stie ca orasul l-a atras si datorita climei blande , domnitorul avand probleme de sanatate , la acea vreme. Casa sa din Florenta , numita si ” villino Cuza ” , cu un mic parc , avea fata indreptata spre gradinile Boboli si spre inaltimea San Miniato , in apropierea Portii Romane . Alexandru Ioan Cuza era o persoana stimata in oras , el avand legaturi importante cu clasa politica si diplomatica a vremii.
Gratie efortului neobosit si determinarii unei mari iubitoare de arta si istorie , Melania Cotoi , a fost identificata vila in care , domnitorul a locuit la Florenta. In semn de omagiu si pentru importanta contributie pe care a avut- o la dezvoltarea relatiilor romano- fiorentine , comunitatea romanilor care traiesc in acest oras , in colaborare cu oficialitatile locale , vor dezveli in curand o placa comemorativa.
A fost de ajuns o scurta racire a vremii , ca iarna sa poposeasca si la noi. Nu iarna calendaristica….iarna noastra de acasa , iarna din copilaria noastra , cu zapada spulberata , cu inghet si zapada care sa iti scartaie sub picioare. Cum la noi iarna adevarata tine putin , pentru doua zile , parcurile au fost pline cu copii si parinti , dornici sa se joace in zapada. Spre deosebire de acasa , aici edilii nu au fost luati pe nepregatite de vremea rea , transportul in comun nu a fost suspendat , intotdeauna s- a gasit o alernativa pentru zonele colinare , afectate de vremea rea iar oamenii au putut ajunge la munca.
Iarna – anotimp de poveste….
Asa a fost si la noi , doar ca a durat prea putin…
Comunitate….acel grup de persoane cu interese , credința și norme de viață comune.
A vorbi despre comunitatea românească din Florența , înseamnă a te reduce strict la comunitățile celor trei biserici românești existente în oraș…..sau in alternativa , la spectacolele de folclor la care se tzopaie și se ” simte românește”. In general actiunile comunității românești sunt împărțite pe grupuri (fiecare biserică are grupul ei) sau pe acțiuni ale anumitor asociații prezente in teritoriu. Duminică am fost prezenta la un eveniment multietnic, organizat de Asociația catolică Migrantes , in scopul de a da voce comunităților străine din teritoriu , pentru o integrare și reprezentare mai bună și în ocazia apropiatelor sărbători . Un eveniment la care erau invitați să participe cu mici momente tradiționale , comunitățile din Romania , Filipine , Peru și Sri Lanka. Nu am știut exact ce se va întâmpla acolo , cu excepția informațiilor distribuite în pliantul de pe pagina Parohiei Greco- Catolice Române. Am sperat la o seara de frumos , in care noi , romanii , să arătăm și celorlalți, cu demnitate, o parte a tradițiilor noastre. Da , demnitate zic…..pentru că România nu este o tara din lumea a treia iar aceasta imagine trebuie să o transmitem noi , cei ce locuim in afara țării. După ceea ce s-a întâmplat , nu pot decât să cred că ori nu exista comunitate românească în Firenze ( deși anagrafic suntem vreo 11000 de romani ), ori chiar suntem cetățeni ai lumii a treia. Momentul românesc a avut loc la începutul ” spectacolului” tocmai pentru a da posibilitatea Părintelui Sician de a participa la recepția de la Consulatul României din Bologna , unde era invitat. Inițial am crezut că a fost pregătit un moment artistic dar ” momentul ” urma să fie ținut de cei 7-8 romani prezenți la eveniment . S- au cântat trei colinde românești ( foarte frumos , zic eu ), frumușel , ca la școală , cu foile in mână și îmbrăcați fiecare cum ajunsese de pe strada . Nu doresc sa incriminez pe nimeni , îmi exprim doar dezamăgirea că într-o asemenea ocazie care ni s- a oferit , comunitatea românească a fost absența. Cei câțiva prezenți am incercat să spălăm imaginea comunității dar efectul a fost contrar pentru că imediat după momentul românesc , comunitatea noastra a rămas în trei persoane….și doi copilași , dintre care unul în căruț. Și mulțumesc aici mamei lor , care a venit 30 de minute cu trenul , pentru a se bucura si de momente românești. Dacă celelalte comunități au ascultat și aplaudat momentul nostru , construit ad- joc, noi , am dovedit lipsa de respect și am plecat , înainte de a vedea și momentele lor. Suntem comunitate românească dar nu existam ….suntem doar când mergem la biserică să ne rugăm , să bârfim sau sa ne ghiftuim la sărbători și pomeni….eventual , mai intermediem niste locuri de munca. Ca ne place sau nu , cam asta este realitatea.
Au urmat momentele artistice ale comunităților din Sri Lanka ( excelente coregrafia și costumele ) , corul comunității din Filipine , care trăiește în orașul nostru, ( totul la superlativ ! ). Moment foarte bine lucrat , sincronizare perfectă , ținuta demnă , voci absolut superbe , intr-un cuvânt , atitudine si respect . A urmat momentul grupului de fetițe din Peru , care au transmis un mesaj foarte vesel și colorat. Moment frumos , ca și copilele care ne-au incantat cu talentul lor artistic.
De altfel , toate trei comunitățile au primit aplauze îndelungi , ca semn al prețuirii pentru ceea ce au oferit celor prezenti.
Am plecat acasă cu un gust amar. Exista comunitate românească în Firenze ? Da , doar de sărbători la biserica…..sau la spectacolele cu tzupaidale. Altfel , suntem romani invizibili , prezenți doar în arhivele anagrafice.
Iată , câteva fotografii cu momentele celor trei comunități….cu noi , îmi este rușine să pun pentru că păream o adunătură de ciudați , de locuitori ai lumii a treia. Îmi cer iertare dacă cineva se va simți ofensat in urma celor scrise de mine dar asta arătăm lumii că suntem….
Multi artiști internaționali a găzduit orașul nostru de-a lungul timpului. Cei ce își expun operele in aer liber aleg de obicei piețele publice , cu afluență de turiști , unde operele pot fi admirate pe o perioada determinata de timp. Catalogat de multi ca unul dintre cei mai mari artisti contemporani , elvețianul Urs Fischer este protagonistul proiectului “In Florence” de acest an , expunând in piazza della Signoria o sculptura de mari dimensiuni-circa 12 metri- in metal, ale cărei forme sunt un amestec de ceva infantil , totemic și arhitectonic. Un artist considerat ” rinascimentale ” in sensul de abstract și de adaptare la o forma de nou , ca forma de exprimare . Statuia expusa în piața florentina , ” gigantul ” , cum i se mai spune , a mai fost expusă în 2015 la Seagram Plaza din New York. In Firenze , colosul din metal va fi expus până în 21 ianuarie 2018.
” Un monument de o simplitate la primordialitate a gestului uman care transforma materia . O privire mai aprofundată a aluminiului care ne ajuta sa descoperim improntele artistului ” ….a spus curatorul evenimentului.
Nu știu ce mesaj a putut transmite aceasta ” opera” dar , chiar cu riscul de a părea o ignoranta , mie nu îmi transmite nimic ….
“Acasa ” este acolo unde te simti bine. Cand te afli ” acasa ” , iti lipseste celalalt ” acasa ” ….si viceversa 🙂. “Acasa ” este acolo unde fiinta ta rezoneaza cu pamantul si cu oamenii dragi. “Acasa ” este acolo unde toata natura se inclina sa te primeasca si te invita sa te bucuri impreuna cu ea , de miracolul vietii…..
