Petra Iosub
Ci sono donne…

Ci sono donne che in silenzio fanno ballare la propria anima su una spiaggia al tramonto…
Se ti fermi un istante le puoi sorprendere, mentre lottano contro il proprio istinto…
Mentre fanno passeggiare il proprio dolore a piedi nudi, affrontando onde che ad ogni mareggiata sono sempre più minacciose…
Ci sono donne che chiudono gli occhi, ascoltando una musica lenta,che rende ancora più salate le loro lacrime…
Ci sono donne che con orgoglio ma con il nodo in gola, rinunciano alla felicità…

Locuri de suflet- Lucania

Uneori viata ne poarta prin locuri nestiute , inca nedescoperite dar care o data traite , ti se lipesc de suflet.

Asa mi s- a intamplat si mie cand am pus piciorul pentru prima oara in peninsula.

Spui Lucania , spui istorie. La distanta de sute de ani , regiunea mai conserva si astazi urmele unui popor care a lasat marturie umanitatii cultura etrusca . De la primele locuinte omenesti ( grote ) descoperite la Matera , pana la tezaurele arheologice de la Policoro , Metaponto si Potenza , totul ni se ofera astazi ca o marturie istorica de necontestat.

Am avut fericirea de a putea vizita in urma cu ani  ” Sassi di Matera ” – grotele si bisericile rupestre….specialistii , dat fiind valoarea lor , au declarat acest loc Patrimoniu UNESCO.

Vizitandu- le , am avut sentimentul de a ma fi transpus cu secole in urma dar in acelasi timp, m- am simtit norocoasa ca am avut acea oportunitate de a imi putea bucura si incarca sufletul de frumusetea lor. Bucuria mea s- a dublat descoperind ca acele locuri onoreaza si omagiaza des unul dintre cei mai importanti arheologi si oameni de stiinta romani ,care a trait si muncit pe acele meleaguri : Dinu Adamesteanu….in semn de omagiu pentru contributia sa stiintifica , muzeele arheologice din Matera si Potenza ii poarta astazi numele.

Potenza – capitala regiunii , oras renascut din propria- i cenusa. In care , noul se impleteste armonios cu urme de istorie , pentru a lasa urmasilor o identitate de care sa fie mandri.  Centrul istoric este locul unde localnicii isi  dau intalnire la o cafea , la teatru sau chiar pe via Pretoria , unde sunt concentrate cele mai importante magazine de lux. Duminica si sarbatorile , e frumos sa vezi cum oamenii se intalnesc , se saluta , si schimba impresii . Nu lipsesc nici evenimentele pentru tineri si nu numai , parcul Montereale gazduindu- le tot timpul anului.

Mi- e dor de acele locuri….de scarile rulante cu ajutorul carora taiam ” muntele ” si treceam de pe o strada pe alta….de pizza ” a taglio” pufoasa si plina de arome si gusturi , pe care o.mancam impreuna cu prietena mea , la pizzeria din coltul strazii ei….de strazile aproape toate inclinate pe care abbia daca vedeai un minibuz la o ora . De oamenii care- ti dadeau binete chiar daca tu nu ii cunosteai dar care te aduceau rapid in prezent cand te intrebau ce- ti mai face asistatul.

Oameni calzi si primitori….gata oricand sa iti intinda o mana , ca te si minunezi cum puteau darui atata … ei , cu care viata nu a fost intotdeauna darnica. Ei , care , in ciuda intemperiilor vremii , au stiut sa ramana demni si frumosi pe interior.

Ma consider norocoasa , in ciuda tuturor greutatilor inerente unui inceput. Ma consider norocoasa ca am putut sa cunosc , sa ma incarc si sa ma bucur.

Locuri frumoase….oameni frumosi….destinul a vrut ca sa merg mai departe in aceasta mare aventura care se cheama emigratie si sa ma indrept spre alte locuri pline de istorie.

Lucania se  numeste astazi Basilicata.

Locuri de suflet…care te imbogatesc si iti dau certitudinea ca nu ai trait degeaba.

Iarna fiorentina

A fost de ajuns o scurta racire a vremii , ca iarna sa poposeasca si la noi. Nu iarna calendaristica….iarna noastra de acasa , iarna din copilaria noastra , cu zapada spulberata , cu inghet  si zapada care sa iti scartaie sub picioare. Cum la noi iarna adevarata tine putin , pentru doua zile , parcurile au fost pline cu copii si parinti , dornici sa se joace in zapada. Spre deosebire de acasa , aici edilii nu au fost luati pe nepregatite de vremea rea , transportul in comun nu a fost suspendat , intotdeauna s- a gasit o alernativa pentru zonele colinare , afectate de vremea rea iar oamenii au putut ajunge la munca.

Iarna – anotimp de poveste….

Asa a fost si la noi , doar ca a durat prea putin…

Ziua internationala a limbii materne

Ziua internationala a limbii materne este sarbatorita in fiecare an , la 21 februarie , pentru a promova diversitatea culturala si  lingvistica pe  intreg mapamondul.

Ziua internationala a limbii materne a fost celebrata pentru prima data de Organizatia Natiunilor Unite in anul 2000, la 16 mai. Cu acea ocazie , Adunarea generala a ONU , a invitat printr- o rezolutie , statele membre , sa promoveze , protejeze si conserve toate limbile utilizate de popoarele lumii.

Limba materna este cel mai puternic instrument de conservare si dezvoltare a patrimoniului mondial iar utilizarea ei ca mijloc de comunicare , contribuie la conservarea si perpetuarea identitatii fiecarei minoritati.

Sa ne iubim si respectam limba ! Limba noastra , in care am rostit primele cuvinte.. limba noastra dulce si melodioasa.

La multi ani , “bobor” indragostit !

Azi este ziua cea mare …..cum, nu stiti care ? Valentinu’ , bre…..nu  Dragobetele nostru , asta e de import , asa ca-i musai sa sarbatorim si sa dam prilej de bucurie comerciantilor. Ca orice indragostit ii cumpara acolo iubitei , o zambila , o acadea , o floare (daca e de plastic , si mai bine , ca o foloseste si la anul ) , un chilot sau o jucarie de plus ori pentru poftele trupesti….dupa buget , deh  🙂 .

Daca nu sarbatoresti Valentinu’ e ca si cum n-ai avea cont pe facebook. Asa ca , fetele cochetele , faceti-va frumoase , parfumate , rujate si rosate (musai cu ceva rosu , nu ? ) si scoateti-va Valentinu ‘ in oras . In parc , la un suc , la o cafea sau chiar la o carciuma….tot dupa buget ….al Valentinului 🙂 ;).

Si petreceti o zi plina de iubire … iar daca se termina cu o partida de sex , e si mai bine ;). Ca de maine incolo , veti pune la pastrat si cadoul primit , chilotii rosii vor astepta cumintei valentinu’ urmator , pe jucariile de plus primite-n dar se va asterne praful iar cina romantica va ramane doar o amintire. De maine va veti iubi la fel ca in tot restul anului , ca nu mai trebuie sa demonstrati nimic 🙂 . Si cand veti dori sa-l mai surprindeti , faceti-i si ceva de mancare ca o pluti ea dragostea in aer 24/24 dar pe stomacul gol nu dureaza prea mult 🙂 😉

Hai, la multi ani , ” bobor ”  indragostit ! 🙂

Noi , parintii…

Ma gandesc ca noi, parintii , nu avem dreptul sa impunem copiilor nostri ( majori ) daca si cand sa faca copii. Ma irita sa aud parinti spunand despre copiii lor : ” le- am spus sa ne faca si noua niste nepoti ” , punand in fata prioritatile lor si nu pe ale copiilor…de zici ca micutii nenascuti , ar fi o marfa , ca la piata. Este nedrept sa ceri copiilor tai sa procreeze doar pentru ca tu te apropii poate de pensie si doresti sa iti plimbi nepotii prin fata blocului sau prin parcuri. Un copil nu creste precum iarba . Intr- o societate in continua schimbare si intr- un sistem falimentat , a creste un copil este mai mult decat o datorie morala…este o raportare la ceea ce ii poti oferi….o responsabilitate . Societatea nu se mai ghideaza dupa principii arhaice iar tinerii au tot dreptul sa decida , ei si numai ei , cand sa faca un copil. Copiii au nevoie de parinti sanatosi si responsabili , in primul rand. De pace , ca sa creasca frumos. De un sistem receptiv si capabil , de un sistem legislativ care tuteleaza copilul , mama si familia in general. Stiu , multi parinti cand se apropie de pensie , se simt inutili iar un nepot le mai umple timpul , nu- i asa ? Exista o varsta pentru toate : copilarie , adolescenta , maturitate si pensie . Iubiti- va copii dar lasati- le libertatea sa decida ei ceea ce este mai bine pentru ei. Stati in spatele lor , ca sa stie ca sunteti , atunci cand au nevoie , nu fiti invazivi si nu deranjati inutil . Ei au nevoie de spatiul LOR . Nu fiti egoisti !

Suntem cetateni europeni….

Suntem cetateni europeni dar multi poarta reminiscentele unui regim in care principiile de viata erau dictate de societate si Putere , rupand dreptul individului de a alege.
Suntem cetateni europeni dar traim inchisi in perceptii si principii arhaice.
Suntem cetateni europeni dar refuzam evolutia pentru ca traim bine in stadiul de ” gogoasa ” iar “turma”, este calauza noastra in viata.
Suntem cetateni europeni dar refuzam sa acceptam diversitatea.
Suntem cetateni europeni , ne dorim ca lumea sa ne primeasca cu bratele deschise in timp ce noi intoarcem spatele lumii .
Suntem cetateni europeni , mandri de ” calitati ” cu mult depasite.
Suntem cetateni europeni dar ne vorbim de rau semenul in biserica…..adica exact acolo unde smerenia , solidaritatea si umilinta trebuie sa fie la ele acasa.
Suntem cetateni europeni dar refuzam sa ne integram , preferand izolarea si gandind ca doar noi , romanii , detinem adevarul absolut.
Suntem cetateni europeni dar inca mai traim dupa principiul conform caruia nimic nu e bun daca nu respecta regulile NOASTRE.
Suntem cetateni europeni dar inca mai judecam oamenii dupa sex , religie si orientare politica , desi nu avem dreptul sa o facem.
Suntem cetateni europeni , avem libertate de miscare dar ducem cu noi tot ce este mai urat din bagajul genetic al poporului nostru.
Invidia , ignoranta , neacceptarea ideii ca a te integra nu inseamna a- ti nega identitatea ci a fi deschis si a accepta diversitatea … le purtam cu noi oriunde.
Suntem cetateni europeni dar inca ne mai sapam intre noi , dupa principiul ” sa moara si capra vecinului “.
Suntem cetateni europeni dar acceptam sa fim tratati ca sclavii , atunci cand acceptam contracte de munca inumane .
Suntem cetateni europeni dar nu stim sau nu vrem sa ne facem respectati , acceptam sa fim slugariti pentru ca nu avem demnitate.
Suntem cetateni europeni dar ne cerem drepturile doar pe tribunalul facebook- ist.
Pentru ca efortul de a citi , de a ne informa despre drepturi si cum evolueaza lumea , este prea mare pentru unii.
Suntem cetateni europeni dar emitem judecati , desi nu suntem abilitati sa o facem.
Suntem cetateni europeni….

An nou -un nou inceput

Se termina un an si asteptam altul , plini de speranta.

Se termina un an in care astrele nu au fost atat de darnice , un an in care pentru fiecare mica realizare am asudat , am consumat timp , nervi , energie si bani. Cu toate astea , confirm ca nimic nu vine fara un minim efort , nimic nu pica din cer…..este inutil sa ne plangem de mila daca nu actionam ca sa schimbam lucrurile in mai bine. Un an se termina si altul nou incepe. Mai imbatranim cu un an . Speram un an mai bun, un an cu pace in lume mai ales. Nimic nu poate fi mai crunt decat sa iti fie rapita pacea. Sanatate sa avem si restul le facem.

Un an nou cu sanatate , tuturor !

Cu gandul la Craciun…..

Pentru noi , cei plecati prin lume , apropierea sarbatorilor de iarna mai ales , este un moment pe care cu greu il depasim. Suntem cu inima impartita in doua lumi. Lumea noastra , cea de acasa , cu cei dragi noua , pe care-i vedem tot mai rar , cu traditiile noastre si lumea in care suntem gazduiti , ca niste oaspeti care inca nu s-au decis cand sa se intoarca acasa. Ne ascundem lacrimile ascultand colinde care , credem noi ne aduc mai aproape de ACASA si incercam sa pastram traditiile , intampinand sarbatorile asa cum am fost invatati ….adunandu-ne in jurul centrului spiritual care ne reprezinta si ne mai uneste -biserica- sau pregatind bucatele traditionale . Incercam sa ne ascundem emotiile , vrem sa parem un munte de piatra , in realitate suntem mai sensibili ca papadia. Cum sa vorbesti cu ei , cu cei dragi , in astfel de momente si sa incerci sa fii tare ? sa le lasi impresia ca esti ok cand de fapt tu stii ca nimic nu va mai fi ca inainte …..ca din momentul in care ai ales sa pleci , ti-ai asumat si acest risc ? Ne mintim incercand sa fim puternici , incercand sa mentinem acea legatura invizibila cu trecutul nostru …nimic nu mai este la fel. Nici colindele pe care le cantam in seara de ajun ,umbland  cu grupul de copii pe ulitele satului si intorcandu-ne dupa cateva ore acasa cu traista plina de covrigi , nuci , mere , portocale sau chiar banuti ( dupa cat era gazda de darnica) , inghetati si cu ciorapii uzi leoarca de la incaltamintea rupta sau de cauciuc. Nici ritualul impodobirii bradului de Craciun….pe care mama ni-l facea din crengute de gutui ….mai tarziu, din brazi mici cumparati din piata si pe care ii impodobeam cu covrigi si bomboane invelite in hartie colorata . Astazi , in zadar astepti sa mai auzi un glas de copil colindand…..poate pe la sate se mai pastreaza traditia. Aici suntem rupti de toate acestea. Putinele evenimente care se tin , majoritatea folclorice , nu pot inlocui amintirile cu care am crescut. Si ca sa ne amagim ca totul e bine , ne impodobim bradutul de plastic , pregatim cate ceva din bucatele traditionale dar masa de sarbaatori nu mai este la fel. Ne mai intalnim cu prieteni sa stam impreuna si sa ne imaginam ca suntem acasa . Astazi suntem noi ….maine vor fi poate copiii nostri care vor simti la fel. Viata ne pune continuu in fata a noi si noi provocari. Si una dintre ele este chiar alegerea pe care fiecare ne-am asumat-o….

Hai , sarbatori fericite !

Imaginea cere respect !

Vorbind despre imagine , despre imaginea pe care fiecare dintre noi o lăsăm în urmă , se cuvine să vorbim mai întâi despre respect. Respectul pentru tine și pentru cei din jur , cei cu care interacționezi. Se știe că imediat după revoluție , foarte multi romani au plecat din tara , stabilindu-se in locuri mai primitoare sau care le-au oferit oarecare posibilități de a se dezvolta . Când trăiam in Romania , mă deranjau foarte tare vânzătorii care te agasează cu întrebări idioate , abia ce intri in magazin….sau in supermarket- urî , unde nu apuci bine sa te uiți intr- o vitrina sau raft , că vine ” mistershooper- ul ” și te urmărește de parcă ai fi un recidivist. Vânzătorii sau patronii de boutic care se cred dumnezei pe pământ . Aici n-ai să vezi așa ceva. Trebuie schimbata mentalitatea și plecat de la respectul față de semeni….indiferent unde te afli. Cei ce au emigrat , o parte dintre ei au adus acel flux de nou , de energie și motivatie de a schimba in bine lucrurile. Multi au reușit , alții însă ,  deși prestează de ani buni pe ” ogoarele ” străinătății , nu au înțeles nimic . Nu au înțeles că integrandu-se intr- o societate noua , diversa , nu te poți comporta după principiul dorescian ” lasă că merge și așa “. Nu merge fraților ….pentru că , pentru a va câștiga respectul , trebuie sa plecați de la respect. Când ai o afacere mai ales , respectul este esențial….ca și profesionalismul. Nu te poți comporta ca Gheorghe de la Jumuleștiul din vale cu clienții tăi , chiar dacă aceștia îți sunt conaționali. Nu poți face diferența , și absolut NU ai voie sa tratezi clienții tăi după naționalitate sau buzunar. Când oferi un serviciu platit , fa-l ca și cum l-ai face pentru tine. Fa-l sa îți facă plăcere să îți vezi clientul mulțumit. Pentru că un client mulțumit , îți va aduce întotdeauna alți clienți , recomandandu-te . Nu mai puteți trăi și trata oamenii după aceleași principii nesănătoase și șmecherii de doi lei cu care erați obișnuiți in Romania . Schimbati- va atitudinea , macar. Respectul cere respect. Începeți întâi cu voi și astfel cu siguranță veți ajuta la schimbarea percepției și imaginii despre români in lume. Imaginea României suntem noi toți , indiferent pe ce meleaguri trăim. Imaginea României suntem fiecare în parte… acasă , la locul de munca sau in societate.