Cu gandul la Craciun…..

Pentru noi , cei plecati prin lume , apropierea sarbatorilor de iarna mai ales , este un moment pe care cu greu il depasim. Suntem cu inima impartita in doua lumi. Lumea noastra , cea de acasa , cu cei dragi noua , pe care-i vedem tot mai rar , cu traditiile noastre si lumea in care suntem gazduiti , ca niste oaspeti care inca nu s-au decis cand sa se intoarca acasa. Ne ascundem lacrimile ascultand colinde care , credem noi ne aduc mai aproape de ACASA si incercam sa pastram traditiile , intampinand sarbatorile asa cum am fost invatati ….adunandu-ne in jurul centrului spiritual care ne reprezinta si ne mai uneste -biserica- sau pregatind bucatele traditionale . Incercam sa ne ascundem emotiile , vrem sa parem un munte de piatra , in realitate suntem mai sensibili ca papadia. Cum sa vorbesti cu ei , cu cei dragi , in astfel de momente si sa incerci sa fii tare ? sa le lasi impresia ca esti ok cand de fapt tu stii ca nimic nu va mai fi ca inainte …..ca din momentul in care ai ales sa pleci , ti-ai asumat si acest risc ? Ne mintim incercand sa fim puternici , incercand sa mentinem acea legatura invizibila cu trecutul nostru …nimic nu mai este la fel. Nici colindele pe care le cantam in seara de ajun ,umbland  cu grupul de copii pe ulitele satului si intorcandu-ne dupa cateva ore acasa cu traista plina de covrigi , nuci , mere , portocale sau chiar banuti ( dupa cat era gazda de darnica) , inghetati si cu ciorapii uzi leoarca de la incaltamintea rupta sau de cauciuc. Nici ritualul impodobirii bradului de Craciun….pe care mama ni-l facea din crengute de gutui ….mai tarziu, din brazi mici cumparati din piata si pe care ii impodobeam cu covrigi si bomboane invelite in hartie colorata . Astazi , in zadar astepti sa mai auzi un glas de copil colindand…..poate pe la sate se mai pastreaza traditia. Aici suntem rupti de toate acestea. Putinele evenimente care se tin , majoritatea folclorice , nu pot inlocui amintirile cu care am crescut. Si ca sa ne amagim ca totul e bine , ne impodobim bradutul de plastic , pregatim cate ceva din bucatele traditionale dar masa de sarbaatori nu mai este la fel. Ne mai intalnim cu prieteni sa stam impreuna si sa ne imaginam ca suntem acasa . Astazi suntem noi ….maine vor fi poate copiii nostri care vor simti la fel. Viata ne pune continuu in fata a noi si noi provocari. Si una dintre ele este chiar alegerea pe care fiecare ne-am asumat-o….

Hai , sarbatori fericite !