Eminescu și culisele unui asasinat politic
Un film documentar dur, rămas aproape necunoscut, realizat de Andrei Gheorghe pentru emisiunea Mari români, spune povestea sumbră, dar adevărată, a asasinării lente a lui Mihai Eminescu, unul dintre cei mai incomozi ziariști ai vremii sale, hărțuit de serviciile secrete străine și trădat în final de prietenii săi cei mai intimi. “Știrea despre boala lui Eminescu apare în ziarul Românul, cu care Eminescu polemiza, la 29 iunie, ziarele sunt antedatate, deci chiar la 28 apărea ziarul de la 29 iunie.
Știrea va fi confirmată de Timpul peste trei zile, “Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redacțiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală”, așa suna. Deci, este un anunț de destituire, nu mai face parte din redacție. Există însă un consens în epocă: un om atins de nebunie nu mai are voie sa facă parte din nici o funcție publică, or Mihai Eminescu avea o funcție publică foarte importantă, fusese în 1881-1882 redactorul-șef al ziarului Timpul, care era organul oficial al Partidului Conservator. Iar Maiorescu spune clar atunci când se organizează Partidul Conservator: “Cei zece capi ai lui, și al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.
Eminescu a avut șase ani la rând de luptă pentru a reveni în atenție, nu a avut nici pe departe paralizie generală, cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost după aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Poliția Română de opt ori! In diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe stradă, din berării. După ce se îndrăgostește și vine de la Viena în București, este trimis la Iași. Pe urmele lui la Iași a fost trimis șeful Poliției Române, Radu Mihail. Eminescu era urmărit în primul rând de agenții austro-ungari, sunt rapoartele lor găsite în arhivă, apoi de agenți români. Era un om foarte incomod prin activitatea lui ziaristică.”