Sacrificiu la feminin

Cu doi copii mici de scoala , o casa in constructie si un barbat prieten cu paharul , este greu sa tii piept greutatilor daca nu ai un suport , macar material . Asa ca , femeia darza si hotarata ce se stie , decide ca doar in ea sta puterea sa faca o schimbare si se hotaraste sa mearga la munca peste hotare. In acei ani era greu , aproape imposibil sa treci granita republicii , cine se incumeta sa o faca trebuia sa plateasca bani multi , pentru ca republica Moldova , micul copil asuprit al imperiului Uniunii , abia mijise ochii dar traia inca efectele politicilor sovietice. Intr-o noapte , dupa ce si-a adormit pruncii, i-a sarutat si impreuna cu un grup restrans si o calauza , au fost condusi pana la granita si ajutati sa treaca “dincolo”. O aventura plina de pericole , de care nici ea nu a fost scutita. Grupul a fost prins si arestat pentru cateva zile intr-o tara vecina. Cand pericolul a trecut, dupa identificari si investigatii , au fost lasati sa plece si asa a ajuns eroina noastra in Italia. Stia ca are de indeplinit o datorie , aceea de mama fata de copiii ei si fata de familie si ca trebuie, cu orice pret , sa reuseasca. Prin diverse contacte , dupa indelungi suferinte si compromisuri , a gasit de lucru la o familie , sa aiba grija de batrana lor. Bani putini , munca solicitanta mai ales psihic , ea insa nu avea timp sa isi planga de mila. Stia ca pentru cei de acasa ea este singura speranta. Nu isi permitea mai nimic pentru ea asa ca tot ce castiga trimitea acasa , mamei ei , copiilor si barbatului. Dorul de cei dragi o coplesea dar o facea si mai puternica la gandul ca , prin munca ei este un sprijin pentru familie si ca reuseste astfel sa ii vada cat de putin fericiti. Era fericita ca prin munca ei , usor , usor , acasa , isi construia un cuibusor al ei. Cand lucrurile pareau ca au inceput sa intre pe un fagas , primeste vestea ca mama ei a murit. Mama ei , stalpul casei , cea care tinea loc si de mama si de tata. Atunci a simtit ca se deschide un crater in sufletul ei . Ea nu putea merge acasa sa isi ia ramas bun de la cea care ii daduse viata ….pentru ca in acele vremuri stia ca daca intra in republica , nu se mai poate intoarce la munca. Asa ca barbatul ei si copiii s-au ocupat de toate trebuintele necesare unui astfel de eveniment. La scurt timp este anuntata ca barbatul ei a fost gasit mort ….bause mult si a adormit afara….frigul nu l-a ajutat sa se mai trezeasca a doua zi asa ca dimineata copiii l-au gasit mort in spatele casei. . Si iar a simtit ca lumea ei se naruieste. Pentru ca nici de aceasta data nu putea sa plece acasa. Asta ar fi insemnat pentru ea si copii , condamnarea definitiva la saracie si inchiderea tuturor portilor spre mai bine . A plans pana cand toate lacrimile sufletului ei greu incercat , secarsera. Doi copii , de 15 si 16 ani , si-au condus pe ultimul drum tatal…..singuri. Ea a ramas in continuare sa lupte…..pentru copiii ei si pentru o viata mai buna. S-a intamplat sa fiu o perioada in preajma ei . Periodic , facea pachete pe care le trimitea copiilor ei …..o varza , banane , orez, conserve , dulciuri si alte lucruri de prima necesitate. Am incurajat-o si sustinut-o moral in anumite momente , in care avea nevoie doar de un suflet caruia sa ii spuna offul ei. A reusit sa isi aduca fiica aici , sa o aiba langa ea si fizic , sa ii gaseasca un servici. Doborata de atatea incercari pe care a trebuit sa le depaseasca , este fericita ca prin munca ei a reusit sa isi cladeasca acel cuib pe care si l-a dorit atat. Si ca fiul ei , va avea grija de rodul sacrificiului ei ….si ca acum , cand republica ei este libera , stie ca se poate intoarce acasa oricand….dar ar mai sta un pic , mai e de pus gresie in baie ….si parca niste tabla sa inveleasca inca o camera ar mai avea nevoie…..si inca niste mobila ….si inca ce nu ar mai trebui intr-o casa construita cu atata truda si suferinta . Ma inclin in fata ta , femeie puternica !