Spectacol multietnic la Firenze

Comunitate….acel grup de persoane cu interese , credința și norme de viață comune.

A vorbi despre comunitatea românească din Florența , înseamnă a te reduce strict la comunitățile celor trei biserici românești existente în oraș…..sau in alternativa , la spectacolele de folclor la care se tzopaie și se ” simte românește”. In general actiunile comunității românești sunt împărțite pe grupuri  (fiecare biserică are grupul ei) sau pe acțiuni ale anumitor asociații prezente in teritoriu. Duminică am fost prezenta la un eveniment multietnic,  organizat de Asociația  catolică Migrantes , in scopul de a da voce comunităților străine din teritoriu , pentru o integrare și reprezentare mai bună și în ocazia apropiatelor sărbători . Un eveniment la care erau invitați să participe cu mici momente tradiționale , comunitățile din Romania , Filipine , Peru și Sri Lanka. Nu am știut exact ce se va întâmpla acolo , cu excepția informațiilor distribuite în pliantul de pe pagina Parohiei Greco- Catolice Române. Am sperat la o seara de frumos , in care noi , romanii , să arătăm și celorlalți, cu demnitate, o parte a  tradițiilor noastre. Da , demnitate zic…..pentru că  România nu este o tara din lumea a treia iar aceasta imagine trebuie să o transmitem  noi , cei ce locuim in afara țării. După ceea ce s-a întâmplat , nu pot decât să cred că ori nu exista comunitate românească în Firenze ( deși anagrafic suntem vreo 11000 de romani ), ori chiar suntem cetățeni ai lumii a treia. Momentul românesc a avut loc la începutul ” spectacolului” tocmai pentru a da posibilitatea Părintelui Sician de a participa la recepția de la Consulatul României din Bologna , unde era invitat. Inițial am crezut că a fost pregătit un moment artistic dar ” momentul ” urma să fie ținut de cei 7-8 romani prezenți la eveniment . S- au cântat trei colinde românești ( foarte frumos , zic eu ), frumușel , ca  la școală , cu foile in mână și îmbrăcați fiecare cum ajunsese de pe strada . Nu doresc sa incriminez pe nimeni , îmi exprim doar dezamăgirea că într-o asemenea ocazie care ni s- a oferit , comunitatea românească a fost absența. Cei câțiva prezenți am incercat să spălăm imaginea comunității dar efectul a fost contrar pentru că imediat după momentul românesc , comunitatea noastra a rămas în trei persoane….și doi copilași , dintre care unul în căruț. Și mulțumesc aici mamei lor , care a venit 30 de minute cu trenul , pentru a se bucura si de momente românești. Dacă celelalte comunități au ascultat și aplaudat momentul nostru , construit ad- joc, noi , am dovedit lipsa de respect și am plecat , înainte de a vedea și momentele lor. Suntem comunitate românească dar nu existam ….suntem doar când mergem la biserică să ne rugăm , să bârfim sau sa ne ghiftuim la sărbători și pomeni….eventual , mai intermediem niste locuri de munca. Ca ne place sau nu , cam asta este realitatea.

Au urmat momentele artistice ale comunităților din Sri Lanka ( excelente coregrafia și costumele ) , corul comunității din Filipine , care trăiește în orașul nostru,  ( totul la superlativ ! ). Moment foarte bine lucrat , sincronizare perfectă , ținuta demnă , voci absolut superbe , intr-un cuvânt , atitudine si respect . A urmat momentul grupului de fetițe din Peru , care au transmis un mesaj foarte vesel și colorat. Moment frumos , ca și copilele care ne-au incantat cu talentul lor artistic.

De altfel , toate trei comunitățile au primit aplauze îndelungi , ca semn al prețuirii pentru ceea ce au oferit celor prezenti.

Am plecat acasă cu un gust amar. Exista comunitate românească în Firenze ? Da , doar de sărbători la biserica…..sau la spectacolele cu tzupaidale. Altfel , suntem romani invizibili , prezenți doar în arhivele anagrafice.

Iată , câteva fotografii cu momentele celor trei comunități….cu noi , îmi este rușine să pun pentru că păream o adunătură de ciudați , de locuitori ai lumii a treia. Îmi cer iertare dacă cineva se va simți ofensat in urma celor scrise de mine dar asta arătăm lumii că suntem….