Petra Iosub
Italia: Florența l-a celebrat pe Nicolae Petrescu Comnen, mare diplomat și ambasador român

S-au comemorat sâmbătă, 7 decembrie 2018 la Florența, 60 de ani de la moartea diplomatului român, fost ministru de externe și ambasador la Vatican, în perioada interbelica, Nicolae Petrescu Comnen.

La evenimentul care a avut loc în sala de la Palaggio di Parte Guelfa, în prezența a numeroși invitați, a fost subliniată contribuția pe care ilustrul diplomat a avut-o în relațiile bilaterale și internaționale, fiind unul dintre cei care au elaborat Tratatul de pace după primul război mondial și nu numai.

Un salut din partea oficialităților locale au transmis Massimo Frattini – asesor pentru confesiuni religioase și politici interculturale al primariei din Florența și Eminența Sa Cardinal Giuseppe Betori – Arhiepiscop de Florența.

Din partea autorităților române au luat cuvântul Excelența Sa profesor universitar doctor Liviu Petru Zăpârţan – ambasador al României pe langa Sfantul Scaun și Excelenta Sa, ambasador doctor Lazar Comanescu – diplomat român și fost ministru de externe al României, care au evidențiat personalitatea lui Nicolae Petrescu Comnen ca ambasador la Vatican, ministru de externe și ambasador la Berlin.

A transmis un salut din partea Asociației Alter-Nativa și Asociația Identitate Culturală Contemporană București, Melania Cristina Cotoi – ghid specializat la Florența, organizator și coordonator al evenimentului, alături de primăria Florența. Din partea Consulatului General al României la Bologna a fost prezentă doamna Daniela Maria Dobre – Consul General.

Evenimentul a continuat cu intervenția câtorva reprezentanți, cunoscători ai vieții și activității lui Nicolae Petrescu Comnen:
– Profesor universitar doctor Alberto Basciani de la Universitatea Roma Tre, care a vorbit despre raporturile României cu Italia în prima jumătate a secolului XX;
– Lector universitar doctor Adrian Viţalaru de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași care a vorbit despre carieră și profilul intelectual al lui Nicolae Petrescu Comnen și autor al cărții „Nicolae Petrescu Comnen- Diplomat”;
– Profesor universitar doctor Simone Neri Serneri de la Universitatea din Florența, președinte al Institutului istoric toscan pentru Rezistentă și Epocă Contemporană;
– Profesor universitar doctor Francesco Guida, de la Universitatea Roma Tre;
– Profesor universitar doctor Giulio Conticelli, care au subliniat contribuția adusă de ilustrul publicist și ambasador la mișcarea de Rezistentă, scrierile acestuia în timpul șederii sale în orașul Florența, precum și contribuția sa la tutelarea internațională a bunurilor culturale și de patrimoniu.

A prezidat evenimentul Giovanni Bettarini-asesor pentru relații internaționale la primăria Florența

După amiază, a avut loc o depunere de flori și coroane iar preoții Ioan Trandafir Bobârnea, de la Parohia Florența II, Protopop de Toscana și preot Viorel Matei de la Parohia Sesto Fiorentino, au ținut o slujbă de pomenire la mormântul ilustrului diplomat, aflat la Cimitirul delle Porte Sante din Florența. Au fost prezenți, de asemenea, Marco Colangelo, consilier la primăria Florența, care a transmis un mesaj din partea primarului orașului, prof. Giulio Corticelli, precum și alte personalități locale. La depunerea de coroane au mai fost prezenți Excelența Sa, Petru Zăpârţan – ambasador la Vatican, domnul ambasador și fost ministru de externe Lazăr Comănescu, domnul profesor doctor Adrian Vițalaru .

Cine a fost Nicolae Petrescu Comnen

Figură ilustră a perioadei interbelice, publicist, avocat și diplomat, acesta și-a desfășurat o bogată activitate și s-a implicat în evenimentele acelor timpuri. La sugestia lui I.C. Brătianu, intră în diplomație, unde își aduce contribuția sa,din poziția de ambasador, la dezvoltarea relațiilor internaționale. A fost, pe rând, ambasador la Berna (1923-1928), Berlin (1928-1930), Vatican (1930-1932) și iar Berlin (1932-1938). Este chemat apoi în țară și numit subsecretar la Ministerul Afacerilor Externe, ca după puțin timp să fie numit din nou ambasador la Vatican.

În ultimii săi ani de viață se stabilește în orașul Florența, unde se dedică publicisticii. Participă și contribuie activ la evenimente, aducându-și contribuția la dezvoltarea relațiilor bilaterale și la mișcarea de Rezistentă. Pentru merite deosebite și contribuția sa, este recunoscut apoi ca cetățean de onoare al orașului Florența.

Italia: Florența l-a celebrat pe Nicolae Petrescu Comnen, mare diplomat și ambasador român

Alexandru Ioan Cuza – 145 de la moartea sa

Pe 15 mai 1873, la ora 1:30 noaptea, la Heidelberg (Germania), printre străini, se stingea din viață domnitorul Alexandru Ioan Cuza.Personalitate remarcabila a istoriei romanilor, Alexandru Ioan Cuza a fost infaptuitorul actului de Unire a Principatelor romane , la 1 decembrie 1918 , act ce a marcat procesul  de constituire a Romaniei moderne . Figura domnitorului si- a pus amprenta si asupra relatiilor politice , economice si culturale romano- italiene ale vremii , stiut fiind ca acesta si- a petrecut ultimii ani de viata ( 1870- 1872 ) la Florenta , capitala Italiei de atunci .

Se stie ca orasul l-a atras si datorita climei blande ,  domnitorul avand probleme de sanatate , la acea vreme. Casa sa din Florenta , numita si ” villino Cuza ” , cu un mic parc , avea fata indreptata spre gradinile Boboli si spre inaltimea San Miniato , in apropierea Portii Romane . Alexandru Ioan Cuza era o persoana stimata in oras , el avand legaturi importante cu clasa politica si diplomatica a vremii.

Gratie efortului neobosit si determinarii unei mari iubitoare de arta si istorie , Melania Cotoi , a fost identificata vila in care , domnitorul a locuit la Florenta. In semn de omagiu si pentru importanta contributie pe care a avut- o la dezvoltarea relatiilor romano- fiorentine , comunitatea romanilor care traiesc in acest oras , in colaborare cu oficialitatile locale , vor dezveli in curand o placa comemorativa.

 

Statuile de daci din gradinile Boboli din Florenta

Descoprite în al III-lea deceniu al sec. XVI-lea în urma săpăturilor arheologice efectuate în via Lata din Roma şi provenind probabil de la Termele lui Agrippa, cele două statui expuse astăzi în Grădinile Boboli din Florenţa, au făcut parte din colecţia cardinalului Andrea della Valle (1463- 1534), colecţionar de antichităţi din epoca romană şi realizatorul primei mari colecţii de acest gen ce a marcat Renaşterea.
Cele două statui din porfir, aşezate în Grădinile Boboli din anul 1810, reprezintă statui de daci, recunoscuţi după portul popular compus din cămaşa lungă până sub genunchi, mantie lungă prinsă pe umăr cu fibulă în formă de disc, pantaloni largi, legaţi în jurul gleznelor cu ajutorul şireturilor de la opinci, iar în statuia intitulată Pileatus se poate identifica Decebal, regele Dacilor.


Lorenzetto Lotti (1490- 1541), sculptor şi arhitect, prieten şi elev al faimosului Raffaello Sanzio s-a ocupat de realizarea vilei cardinalului, cât şi de restaurarea obiectelor antice ce se aflau în colecţie. Va realiza în scurt timp un “hortus pensile”, o lojă închisă în grădina vilei pe care o va împodobi cu statui şi inscripţii, printre care şi statuile de prizonieri (domnia lui Traian, 97-117d.Hr. – Domnia lui Hadrian, 117-138d. Hr.), deja restaurate şi amplasate pe socluri decorate cu trofee şi victorii. Aceste lastre de marmură ce au fost găsite în anul 1532, tot în via Lata se încadrează în stilul sculpturii romane din sec. al III-lea. Încă se mai discută asupra anilor în care s-au executat acestea, cât şi în privinţa monumentului pentru care au fost făcute (Arcus Nuovo al lui Diocletian sau faţada Templului Soarelui, dedicat lui Aurelian)
O imagine detaliată o avem de la pictorul olandez Maarten van Heemskerck din anul 1558, unde se pot vedea cele două stătui în colţurile dintre curte şi lojă unde se mai aflau alte 2 statui cu acelaşi subiect. Giorgio Vasari, pictor, arhitect şi istoric florentin, descria statuile din porfir: ” Doi prizonieri făcuţi din acelaşi porfir, înalţi de patru braţe fiecare, lucraţi de antici cu cea mai mare judecată, şi care astăzi sunt extraordinar lăudate de toate persoanele excelente, cunoscându-se dificultatea pietrei.”

După moartea cardinalului Andrea della Valle, vila va trece în proprietatea nepotului său, Camillo Capranica, iar colecţia de antichităţi va fi dată lui vescovului Bruto della Valle. În anul 1584, întreaga colecţie Capranica- della Valle va fi cumpărată de Ferdinando I de’Medici, cardinal la Roma şi fiul lui CosimoI de’Medici şi al Eleonorei di Toledo. Această vânzare nu este întâmplătoare ţinând cont de relaţiile dintre Andrea della Valle şi întreaga familie de’Medici, toţi fiind mari colecţionari: Andrea della Valle a fost numit cardinal de către papa Leon X (Giovanni de’Medici, fiul lui Lorenzo Magnificul), iar în anul 1533 a fost numit Guvernator în lipsa papei Clement VII (Giulio de’Medici) ce se afla i Franţa pentru celebrarea nunţii dintre Caterina de’Medici şi Francisc I al Franţei.
Statuile vor fi transportate la Villa Medici din Roma şi aşezate pe faţada principală. În anul 1587 Ferdinando de’Medici preia conducerea Toscanei şi se va întoarce la Florenţa, astfel că statuile vor rămâne doar martore al sărbătorilor ocazionale ce se desfăşurau la vila de pe Pincio, aşa cum se vede şi în pictura lui Gaspar van Wittel din 1685, în care se recunosc cele două statui de porfir.

Odată cu moartea ultimei descendente a dinastiei de’Medici, Anna Maria Ludovica, în anul 1737, familia habsburgică de Lorena va prelua puterea acesteia cât şi toate bunurile familiei de ‘Medici. Cu numai câteva luni înaintea morţii sale, Anna Maria Ludovica semnase Acordul de Cesiune a patrimoniului artistic către dinastia de Lorena prin care stabilea ca acesta să rămână “pentru înfrumuseţarea statului şi de a trezi curiozitatea străinilor”, operele de artă fiind menite “să fie de folos publicului” din Florenţa.
Acest acord a fost respectat pe deplin de nouă dinastie şi Leopold al II-lea decide ca cele mai frumoase şi importante opere de artă ce se aflau la Roma să fie aduse la Florenţa unde îşi avea rezidenţa. O atenţie deosebită s-a acordat acestor statui de prizonieri care au fost ambalate în cutii de lemn şi transportate timp de patru luni pe mare, până la Livorno. Cei “patru Sclavi ce erau pe faţada” şi “două socluri ale Sclavilor” vor ajunge la Florenţa în anul 1789.

Leopold al II-lea (1747-1792) a fost unul dintre așa-zișii “monarhi luminați”, cel care în 1786 pentru prima dată în istorie a abolit pedeapsa cu moartea şi cel care pe perioada cât a locuit la Florenţa, Toscana a cunoscut o mare înflorire economică şi socială.
Ideea sa era ca cele patru statui de Barbari Prizonieri (trei în porfir şi una în marmură albă) să fie puse sub Loggia dei Lanzi, proiect nerealizat, acestea rămânând în depozitele Coroanei Ducale.
În anul 1801, Toscana va fi cedată Franţei şi se va numi Regatul Etruriei şi, în 1809, la Palatul Pitti va locui Eliza Baciocchi Bonaparte, sora lui Napoleon. Găsind cele două statui din porfir neutilizate, Giovanni Battista Baldelli, “Conservator al Palatelor, Grădinilor şi Apartamentelor ce aparţin Coroanei”, decide ca acestea să fie aşezate la intrarea laterală în Palatul Pitti, pe aleea ce conduce direct în Grădinile Boboli.
Materialul preţios cât şi subiectul au constituit emblema gloriei Imperiale formând o adevărată “via triumphalis”, la fel cum Leopold al II-lea ar fi dorit ca aceste statui să fi făcut în Piaţa Senioriei o orgolioasă celebrare a dinastiei sale.

by
Melania Cristina Cotoi

GHid turistic autorizat ,  Firenze si  Provincia

Descopera Florenta (Scopri Firenze)-2

Nu stiu la altii cum functioneaza dar eu , ori de cate ori ma aflu prin preajma complexului Catedralei , ma simt atrasa  ca un magnet ….ceva nestiut si totusi irezistibil , ma face sa-mi indrept pasii spre acest colos chiar daca nu am neaparat ceva de facut prin zona …..e o senzatie pe care incerc sa mi-o explic ….poate o legatura nevazuta pe care o am cu divinitatea 🙂 …..poate acea liniste pe care ti-o da numai faptul ca te afli in vecinantatea ei …. sau poate forfota zilnica (indiferent de anotimp) a miilor de turisti insetati de arta si cultura…..sau poate toate la un loc 🙂 …..in seara asta am trecut sa-mi salut bradutul 🙂 (cum imi place mie sa-i spun) ….e darul cu  care primaria orasului ne incanta in fiecare an de sarbatorile de iarna .De acum a devenit obisnuita ca in fiecare an sa ma opresc de zeci de ori si sa-mi vad “bradutul” :)…..

 

P1120753    P1120756

Descopera Florenta ( Scopri Firenze )-1

Pentru iubitorii artei , si nu numai , voi incepe o serie de articole prin care va voi prezenta imagini dar si locuri de interes din orasul meu adoptiv . Sa vezi Florenta nu-ti ajung cateva zile ….trebuie sa o descoperi cate putin ca sa te poti bucura de fiecare coltisor plin de istorie …..sa poti trai emotiile ….

pe parcursul incursiunii noastre virtuale voi folosi inclusiv trimiteri la site-uri de profil , documentate , care ne va ajuta sa intelegem mai bine interesul pe care acest oras l-a starnit in lumea intreaga .

Voi incepe cu centrul orasului ce gazduieste impunatoarea Catedrala (Duomo) cu al sau Campanille di Giotto , cu stradutele inguste si pline de farmec ce gazduiesc nenumarate magazine , terase , muzee , atractii irezistibile pentru miile de turisti care viziteaza zilnic orasul .

duomo

 

duomo01