Viata ca un vagon…
Ieri am implinit 56 de ani ….asa , si ? ce e spectaculos in asta , veti spune ?
nici moment de bilant nu mi se pare , desi fiecare an pe care-l adaugam in buchetul vietii e un motiv de bilant….
ne place sa vedem cum cresc copiii nostri , cum devin adulti ….cum se iau la tranta cu viata , chiar daca tu, parintele lor, mai mult sau mai putin vizibil , esti mereu in spatele lor pentru a-i sprijini si indruma.
Anii din urma m-au ajutat mult sa-mi pun ordine in viata , in prioritatile mele ….uneori viata pare un vagon in care se ingramadesc, precum calatorii de toate culorile , bucuriile si tristetile noastre ….. preocuparile noastre zilnice ….. proiectele noastre….pasiunile noastre…..
iei o gura de aer proaspat (in cazul meu o cafea 🙂 ) , tragi adanc aerul in piept si mergi mai departe …..cu speranta ca toate preocuparile si grijile cotidiene vor avea intotdeauna un final fericit …..miracole exista , dar in mare parte depinde de noi ca ele sa se infaptuiasca ……sa ne bucuram deci , de miracolul vietii in armonie cu toti , ca si cum fiecare clipa ar fi ultima din viata noastra ….