Petra Iosub
Eu cu cine votez ? ;)

Stiu , am mai spus- o …..
Imi plac oamenii cu atitudine , oameni coerenti , cu idei constructive…….
oameni curati , pe care nu- i poti cumpara cu o eugenie.
Oameni care se pun in slujba aproapelui punand in prim plan BINELE comun si nu al buzunarului propriu. Ceea ce nu e cazul in povestea de fata…..
Se simte iz de campanie electorala si
” binefacatorii ” nu pierd nici o ocazie pentru a stabili contacte si a face aliante , multe , dintre cele mai paguboase pentru comunitate. In urma cu vreo doi ani , un nene autonumit intr- o functie importanta a nou infiintatului pe atunci PMP , partidul lui chioru si al metresei lui , acel nene zic , ma apostrofa ca nu vreau sa inteleg ca ei sunt singura alternativa pentru a ne fi mai bine. Mai mult , omul era bantuit de obsesii de vreme ce sustinea ca eu as fi barbat ( sub acoperire 🙂 ) si eu nu stiu 🙂 :). La vremea aceea era un biet amarat dat afara in suturi dintr- un alt partid de pe aici care cica promoveaza identitatea romaneasca. Intre timp , prin hotii si matraplazacuri , a fost renegat chiar de catre membrii propriei filiale. Astazi , omul ne serveste tot felul de aliante in numele societatii civile. Cum care societate ? Eu , tu , el , noi toti. Se pare ca politica promovata i- a prins bine , dintr- un sfrijit , devenit astazi mai frumos , mai burtos , mai sanatos 🙂 . Nu pot sa nu remarc tupeul cu care indivizi autoinstalati in niste functii , considera ca ne pot reprezenta pe toti cei din diaspora…..sau macar pe cei ce cotizeaza. O sa curga numai lapte si miere , de- acuma :). Le spune cineva unor astfel de specimene ca sunt penibili sau ei chiar cred ce debiteaza in fata camerelor ?

Scandalul branza Bradet

bradetCe nu facem noi ca sa ne c…m pe ea de mândrie națională……ba mai mult mai dam și like la imbecili care , sub masca dragului de roman( ce ), nu scapa nici o ocazie de a ne mai trage un scuipat între ochi…..în Italia s – a descoperit un singur copil ( UNUL SINGUR !!! ) SUSPECT de bacteria ucigașă ……si Italia fierbe….
în România s- a dovedit ca acei micuți chemați la cer nu ar fi murit toti din același motiv. S- au dat dezmințiri….s- au adus probe certificate de organisme internaționale….s- a retras marfa de pe piață iar fabrica producătoare a fost adusă la faliment . ….cu toate demonstrațiile legale și probele logice aduse , niște oameni sunt acuzați ca ucid copii…..prin ceea ce produc în fabrica lor. Nimeni , dar absolut NIMENI , până la această ora nu s- a deranjat să meargă și să ia probe direct din locul unde se produce branza , DIN FABRICA , adică. Pai de ce ar face-o dacă misiunea trebuie dusă până la capăt ? în ciuda evidențelor , Europa ne vrea orbi…..și mai ales supuși.
Somn ușor , națiune !

Lobby produse romanesti

In timp ce guvernantii nostri cheltuiesc sume uriase pentru a construi o imagine a tarii pe care tot ei o distrug , strainii fac lobby Romaniei fara nici un interes decat bucuria de a impartasi si lumii impresiile placute sau lucrurile frumoase pe care le-au descoperit in Romania …..ca in acest filmulet , in care domnisoara din indepartata Australie , se arata mai mult decat entuziasmata de produsele romanesti :

 

8 martie – ADEVARUL ISTORIC despre ZIUA FEMEII

Femeile lumii sarbatoresc astazi o zi numai a lor ca simbol al luptei prin care au reusit sa castige si sa se bucure de drepturi civile .

Dar care este adevarul despre originile acestei zile , ce simbolizeaza ea de fapt ?

Suntem pe 8 martie 1857, la New York. Orașul foșgăie de trecători, vânzători ambulanți, căruțe, biciclete, automobile. Din depărtare se aude un vuiet nelămurit care tot crește. Se apropie. Este o coloană de câteva mii de muncitoare textiliste.

Nemulțumite de condițiile de muncă și viață, ele au declanșat greva și acum își strigă revendicările în stradă. Aliniate ordonat, rânduri-rânduri, majoritatea încă tinere, mărșăluiesc cu pumnul drept strâns ridicat spre cer, cu pletele fluturând în vântul călduț al primăverii. Pe bulevardele largi, însorite, printre buildingurile semețe ale tinerei metropole, cu vocile lor cristaline, dar ferme, cer în cor salarii egale cu bărbații și reducerea programului de muncă.

Așa s-a născut Ziua Internațională a Femeii, din curajul unor proletare bărbate de a spune nu îmbuibaților, rapacilor patroni americani. Ce tablou încântător! Atâta doar că este fals. Un fals grosolan, plămădit la Paris în redacția publicației comuniste L’Humanité, finanțate de Moscova, sub semnătura militantelor Yvonne Dumont, Claudine Chomat și Madeleine Colin. Un fals care avea să cucerească lumea.

 

 

Petrograd, 8 martie 1917: femeile de la Uzinele Putilov au ieșit în stradă. Așa a început Revoluția Bolșevică

Totuși, cum s-a născut 8 martie?

 

 

În realitate, la Congresul celei de-a doua Internaționale Socialiste din august- septembrie 1910, de la Copenhaga, Clara Zetkin, sprijinită de Rosa Luxemburg, propune instituirea unei zile internaționale a femeii. Fără însă a se stabili vreo dată precisă, fie ea 8 martie sau alta.

 

FOTO: Clara Zetkin (dr.) și buna ei prietenă, Rosa Luxemburg, „mamele” comuniste ale Zilei Femeii

Născută în 1857 (poate că anul de naștere să le fi inspirat pe mistificatoarele de la L’Humanité), nemțoaica Zetkin (Eissner pe numele de fată) este o militantă marxistă și feministă, învățătoare și jurnalistă. Exilată, după ce Bismarck interzice mișcarea socialistă, ajunge în Elveția, leagănul Bolșevismului latent, unde îl cunoaște pe revoluționarul rus Osip Zetkin, al cărui nume de familie îl adoptă, deși nu se mărită cu el.

 

Alături de prietena ei, poloneza evreică Rosa Luxemburg, Zetkin se numără printre cele mai proeminente figuri ale Ligii Spartacus (Spartakusbund), aripa de extremă stânga a Partidului Social Democrat German, care în 1918 se rupe și formează Partidul Comunist German. Exilată din nou, Clara Zetkin se refugiază în URSS, unde moare în 1933. Cenușa ei este îngropată lângă zidul Kremlinului, alături de rămășițele lui Stalin, Suslov, Kalinin, Brejnev sau Andropov.

Propunerea unei Zile Internaționale a Femeii proletare de către Clara Zetkin a urmărit un dublu scop: confiscarea revendicărilor feministe (vot universal, egalitatea salariilor etc.) de către mișcarea socialistă, dar și contracararea influenței feministelor burgheze asupra muncitoarelor, explică Françoise Picq, specialistă în Istoria Feminismului.

„Li s-a interzis femeilor socialiste să poarte lupte comune cu feministele burgheze. Tradiția Zilei Internaționale a Femeii a fost la început o alegere sectară, pentru care feminismul și socialimul se excludeau”, spune Picq citată de Slate.fr.

 

 

Ghioceii pătați cu sânge

 

 

Ca urmare a deciziei Internaționalei a II-a de la Copenhaga, pe 19 martie 1911 au loc manifestații în Germania, Austria și Danemarca. În Rusia, ziua este celebrată pe 3 martie 1913, apoi pe 8 martie 1914.

Pe 8 martie 1917 (23 februarie, pe stil vechi), Ziua Femeii este din nou organizată în Rusia, pe fondul unor importante fierberi sociale. Cu câteva zile în urmă (3 martie / 18 februarie), la Uzinele de armament Putilov, cele mai mari din Petrograd, se declanșase gre-va. Pe 5 martie, din lipsă de aprovizionare cu materii prime, Uzinele Putilov se închid. Muncitorii adunați în fața porților închise pleacă să protesteze în stradă.

Zvonurile despre iminenta raționalizare a pâinii toarnă gaz peste foc. Celebrarea Zilei Femeii din 8 martie / 23 februarie furnizează ocazia perfectă: toate nemulțumirile își găsesc cadrul în care să răbufnească.

Așa va începe Revoluția din Februarie ce se va continua cu Revoluția din Octombrie. Pe 15 / 2 martie ȚarulNicolae al II-lea abdică în favoarea fratelui său, Mihail. Însă haosul nu mai putea fi oprit și acesta renunță la coroană chiar a doua zi. Începea instaurarea comunismului. Din vâltoarea Zilei Femeii se năștea Uniunea Sovietică. Nimic suav, nimic gingaș. Ghioceii sunt mânjiți de sânge!

În 1921, URSS adoptă 8 martie ca Zi a Femeii, în memoria evenimentelor care au marcat începutul revoluției bolșevice. După al II-lea Război Mondial, ziua de 8 martie este generalizată în tot Lagărul Roșu: Europa Răsăriteană, China, Vietnam, Cuba. Ziua Femeii se impune ca sărbătoare exclusiv comunistă.

Până când, în 1955, în scenă intră L’Humanité, cu povestea despre manifestația romantică a textilistelor, care, chipurile, ar fi avut loc cu un veac în urmă la New York. Nimeni nu are minima curiozitate să verifice veridicitatea istorică. Așa ar fi putut descoperi că nici un ziar american nu pomenește nimic despre vreo manifestație. Deși câteva sute sau mii de femei mărșăluind în stradă, într-o țară în care cowboyii încă se mai războiau cu indienii, trebuie să fi fost o știre de senzație.

 

 

Minciuna le-a venit mănușă

 

 

Mistificatoarele de la L’Humanité au reușit mai mult decât își propuseseră. Transformarea lui 8 martie din sărbătoare a mamelor și, implicit, a familiei, într-o zi de luptă pentru eliberarea și emanciparea femeii găsește un teren fertil în mișcările stângiste din Occident. Faptul că mitul plasează acțiunea muncitoarelor în America, simbolul Capitalismului opresor, nu face decât să-i crească atractivitatea. Feministele din Statele Unite, încântate că își descoperă o legitimitate istorică, importă aproape imediat 8 martie peste ocean. Feministele din Europa occidentală le imită grabnic.

În 1977, ONU încurajează țările lumii să adopte 8 martie ca zi de celebrare a drepturilor femeilor și a păcii internaționale. În 1982, vine și rândul „țării-mamă” să adopte mitul fondator. Yvette Roudy, ministru pentru Drepturile Femeii, oficializează ziua de 8 martie. „Am vrut să-i explicăm mistificarea lui Yvette Roudy. Dar aceasta îi convenea de minune: un mit care celebra lupta femeilor în cadrul luptei de clasă”, mărturisește cercetătoarea franceză, amintim, ea însăși o adeptă a Feminismului.

 

 

Ce a urmărit L’Humanité?

 

 

Vreme de 22 de ani, nimeni nu și-a pus problema autenticității mitului feministelor americane. În 1977, Françoise Picq și alte patru cercetătoare vor să verifice povestea. Picq declară: „Am întâlnit mai multe variațiuni privind decorul – soare primăvăratec sau viscol – sau protagonistele – textiliste, țesătorese, croitorese; accentul era pus când pe lupta împotriva represiunii, când pe jurămîntul solemn de a se reîntâlni în fiecare an. Dar toate textele erau de acord asupra datei și locului – 8 martie 1857, New York – și asupra semnificației fondatoare a evenimentului”.

Evident că acesta crea mai multă emoție decât o reuniune obscură a femeilor în anticamera Internaționalei Socialiste. Urcând pe firul istoriei, cele cinci descoperă prima știre despre „eveniment” în L’Humanité din 1955. „De ce a fost nevoie, în plin Război Rece, să dai sărbătoririi Zilei Femeii o origine mai veche, mai spontană decât cea a unor membre de partid? De ce s-a dorit detașarea zilei de 8 martie de istoria sa sovietică”, și-a pus problema grupul de cercetătoare.

Se pare că la originea mistificării ar fi stat tensiunile din mișcarea comunistă franceză, dintre Confederația Generală a Muncii (CGT) și Uniunea Femeilor Franceze (UFF). „Madeleine Colin dorea să reancoreze 8 martie de istoria luptei femeilor militante, în vreme ce UFF o transformase într- un fel de Zi a Mamelor, ca în URSS”, explică Françoise Picq. În lagărul comunist, sărbătoarea de 8 martie nu mai era tocmai o zi de luptă a femeilor. „Cum li se dădea voie să plece cu două ore mai devreme de la serviciu, femeile preferau să profite și să meargă la coafor”, spune cercetătoarea.

 

 

Ziua în care Femeia devine Bărbat

 

În România, Ziua Femeii a păstrat acea tentă familială specifică fostului lagăr comunist: flori, pupături, mici cadouri, petreceri. În Occident, însă, 8 martie este o zi de proteste, de manifestații. De afirmare a Identității Femeii Emancipate. O Zi a Femeii-Bărbat. A anti-Femeii.

Ziua femeii – festa Colf e Badanti , Firenze

Cand placerea de a intalni oameni frumosi se impleteste cu dorinta de a petrece impreuna cu ei cateva ore , distantele nu mai conteaza.

Asa au gandit si o parte dintre  membrele grupului ” Colf e badanti ” https://www.facebook.com/groups/colf.assistenza/?ref=bookmarks ( grup dedicat celor ce lucreaza in mediul domestic sau asista persoane in varsta sau cu dizabilitati )  atunci cand au decis sa se intalneasca la Firenze si sa sarbatoreasca “ziua femeii ” , o zi numai a lor.

 

Desigur ca nu e usor sa te deplasezi chiar dintr-o regiune intr-alta , doar pentru placerea de a cunoaste si petrece cateva ore relaxante cu persoane de care te leaga specificul muncii, Dar lucrul cel mai frumos este ca asa iau nastere prietenii frumoase , ca simti ca nu esti singur in acest vartej cotidian , ca greutatile le poti depasi mai usor atunci cand gasesti sprijin moral , cand gasesti solidaritate.

Femei simple , cu familii aici sau in tara , cu doruri nespuse si o forta fantastica in inclestarea de-acum de a infrunta singure vicisitudinile cotidiene. Femei-barbat , cum le numea o colega …..femei care au preluat grijile casei pe umerii lor …..femei care au incetat sa se mai plnga ca le este greu . Muncesc cu devotament si isi duc crucea in speranta ca prin munca lor , viata lor si a familiilor lor se va imbunatati . Astazi am avut bucuria sa stau in preajma lor pentru aproape o zi avand sentimentul ca ma aflu intr-o mare familie S-a ras , s-a glumit , am mancat impreuna , s-au legat alte si alte prietenii .

Bucuria revederii dar si a altor noi cunostinte , a adunat in aceste suflete atata frumusete , ca nu se poate descrie in cuvinte . Privindu-le , m-am simtit mica , rusinandu-ma de neputinta de a le veni mereu in intampinare chiar si cu o vorba buna …..de a le da siguranta ca vor avea intotdeauna un sprijin chiar si moral.

Ma plec in fata entuziasmului lor , a fortei si a curajului si determinarii cu care infrunta fiecare zi !

S-a mai scris o fila in jurnalul acestui minunat grup , care pentru multe dintre noi este o a doua familie …..multumesc si pe aceasta cale tuturor celor ce au contribuit la reusita acestei zile dar si intregului grup !

Badantele ( ingrijitoarele de batrani ) , moneda de schimb ?

A inceput batalia pentru alegerea reprezentantilor romanilor din diaspora in parlamentul Romaniei……

In ultima vreme , tot mai multi indivizi declara public ca ar fi reprezentanti ai badantelor( ingrijitoarelor de batrani ).
Faptul ca ai o asociatie ” cu de toate ” , nu te indreptateste sa te erijezi in reprezentantul acestor femei chiar daca ele , sunt platitoare de cotizatii la ” buticul ” tau. Se vorbeste prea des si se fac declaratii in numele badantelor , de care badantele nici nu au habar .
Domnilor , va intreb public :
Unde sunteti atunci cand badantele sunt sfrutate la greu ?
Unde sunteti cand badantelor li se fac contracte pe langa lege ?
Unde sunteti cand badantele sunt date afara din casele asistatilor si se gasesc cu bagajele la usa , pe neasteptate ?
Unde sunteti cand badantele suporta nedreptati si nu au cui sa se adreseze pentru ca unii angajati din patronate lucreaza mana in mana cu angajatorii ?
Unde sunteti cand badantele sunt licentiate de la o ora la alta si, desi legea interzice un astfel de tratament , ele sunt aruncate totusi in strada ?
Am inteles , vreti voturile badantelor……
Aici trebuie sa demonstrati coerenta , domnii mei …..pentru ca unii sustineti ca aceasta categorie de muncitoare este una cu persoane bine pregatite profesional , cu studii superioare…..inginere , arhitecte . medici….
Altii , mai ” violeti ” ( pasarea violeta 😉 ) prin formatie , declara ca badantele nu stiu sa scrie, nu le duce capul , deh 🙂…..mai pe romaneste , ar fi niste analfabete.
Aveti nevoie de voturile badantelor ?
Foarte bine , dar demonstrati prin FAPTE ca va implicati si ca va pasa de ele… ..nu prin agape si campanii de imagine in care badantele , alea analfabete cum le considerati voi, sa se inchine in fata voastra ca unor binefacatori ai natiunii , ce va considerati.
Badantele, analfabete si inculte cum le credeti voi , intre timp au invatat sa scrie si sa citeasca……si sa gandeasca cu mintea lor ….

Alegeri reprezentanti diaspora in parlament

A inceput batalia pentru alegerea reprezentantilor romanilor din diaspora in parlamentul Romaniei……

In ultima vreme , tot mai multi indivizi declara public ca ar fi reprezentanti ai badantelor( ingrijitoarelor de batrani ).
Faptul ca ai o asociatie ” cu de toate ” , nu te indreptateste sa te erijezi in reprezentantul acestor femei chiar daca ele , sunt platitoare de cotizatii la ” buticul ” tau. Se vorbeste prea des si se fac declaratii in numele badantelor , de care badantele nici nu au habar .
Domnilor , va intreb public :
Unde sunteti atunci cand badantele sunt sfrutate la greu ?
Unde sunteti cand badantelor li se fac contracte pe langa lege ?
Unde sunteti cand badantele sunt date afara din casele asistatilor si se gasesc cu bagajele la usa , pe neasteptate ?
Unde sunteti cand badantele suporta nedreptati si nu au cui sa se adreseze pentru ca unii angajati din patronate lucreaza mana in mana cu angajatorii ?
Unde sunteti cand badantele sunt licentiate de la o ora la alta si, desi legea interzice un astfel de tratament , ele sunt aruncate totusi in strada ?
Am inteles , vreti voturile badantelor……
Aici trebuie sa demonstrati coerenta , domnii mei …..pentru ca unii sustineti ca aceasta categorie de muncitoare este una cu persoane bine pregatite profesional , cu studii superioare…..inginere , arhitecte . medici….
Altii , mai ” violeti ” ( pasarea violeta 😉 ) prin formatie , declara ca badantele nu stiu sa scrie, nu le duce capul , deh :)…..mai pe romaneste , ar fi niste analfabete.
Aveti nevoie de voturile badantelor ?
Foarte bine , dar demonstrati prin FAPTE ca va implicati si ca va pasa de ele… ..nu prin agape si campanii de imagine in care badantele , alea analfabete cum le considerati voi, sa se inchine in fata voastra ca unor binefacatori ai natiunii , ce va considerati.
Badantele, analfabete si inculte cum le credeti voi , intre timp au invatat sa scrie si sa citeasca……si sa gandeasca cu mintea lor ….

Martisor , 1 martie

Povestea Mărțișorului

De obicei, fetele și femeile primesc mărțișoare în 1 martie și în următoarele zile ale lunii, ca semn al sosirii primăverii.

Potrivit legendelor românești, în vechime, mărțișorul se confecționa din două fire răsucite de lână colorată de culoare albă și neagră sau albă și albastră și se dăruia în prima zi a lunii martie, fiind legat de legenda Babei Dochia.

Originile acestui obicei nu sunt cunoscute, dar se consideră că a apărut în perioada Imperiului Roman, când prima zi a primăverii coincidea cu Anul Nou, în luna lui Marte, zeul războiului, dar și al vegetației și fertilității. În acest context, cele două culori care alcătuiesc șnurul mărțișorului simbolizează pacea – albul și războiul – roșul. Până la începutul secolului al 18-lea, Anul Nou s-a sărbătorit la 1 martie.

Prima mențiune a mărțișorului pe teritoriul României este făcută de Iordache Golescu. La acest obicei se referă și folcloristul Simion Florea Marian, în cartea sa, “Sărbătorile la români”, afirmând că în Moldova, Muntenia și Dobrogea părinții obișnuiesc să lege de 1 martie o monedă de argint sau de aur la gâtul sau mâna copiilor, cu șnur roșu și alb. Se considera că mărțișorul le va purta micuților noroc tot anul. În unele zone ale țării s-a păstrat obiceiul ca mărțișorul să se poarte timp de 12 zile, fiind apoi legat de ramura unui copac tănăr. Dacă copacul înflorea și îi mergea bine, se considera că și anul copilului va fi bun.

 

În prezent obiceiul care se păstrează în multe dintre satele românești este ca mărțișorul să fie purtat pe întreg parcursul lunii martie, apoi fiind prins de ramurile unui pom fructifer. Se spune că cei care își pun o dorință în timp ce-l atârnă de ramuri, au norocul că aceasta se va îndeplini. În Transilvania obiceiul este ca mărțișoarele să fie atârnate de ferestre, uși, sau chiar de coarnele animalelor domestice, pentru a speria duhurile rele.

Mai multe mituri sunt legate de obiceiul mărțișorului. În Republica Moldova povestea spune că frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat un ghiocel care a răsărit de sub zăpadă. Iarna, supărată, a chemat gerul să distrugă floarea, iar ghiocelul a înghețat. Pentru a-l salva, Primăvara a curățat zăpada, dar s-a rănit la deget din cauza mărăcinilor, iar o picătură de sânge a căzut pe ghiocel, care astfel a reînviat. Prin acest gest simbolic, Primăvara a învins Iarna și de aceea șnurul mărțișorului are culorile alb și roșu. Potrivit unei alte legende, Soarele ar fi coborât din ceruri preschimbat într-o fată frumoasă sau un fecior și a fost ținut prizonier de un zmeu. Un voinic curajos s-a luptat cu zmeul, iar în urma bătăliei și-a vărsat sângele în zăpadă. Eliberat, soarele a urcat din nou pe cer, iar natura a reînviat. În locurile unde căzuse sângele voinicului au răsărit ghiocei, ca vestitori ai primăverii.

 Semnificaţia mărţişorului

(w728)

Semnificaţia firelor alb şi roşu ce se împletesc într-un şnur de care este prins un mic obiect este relevată şi de unele legende. Astfel se spune că Soarele ar fi coborât pe pământ în chip de fată frumoasă şi ar fi fost ţinut prizonier de un zmeu. Pentru a-l elibera, un voinic s-a luptat cu zmeul vărsându-şi sângele în zăpadă. Soarele a urcat din nou pe cer şi, în locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei – vestitori ai primăverii.

Potrivit unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Iarna a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea şi ghiocelul a îngheţat, însă Primăvara a dat la o parte zăpada, rănindu-se la un deget din cauza mărăcinilor.O picătură de sânge fierbinte a căzut pe floare făcând-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului fac trimitere la sângele roşu pe zăpada albă, potrivit Mediafax.

Se spune că, în vechime, mărţişorul era confecţionat din două fire răsucite de lână colorată – albă şi neagră sau albă şi albastră – şi era dăruit în prima zi din luna martie. Obiceiul mărţişorului este de fapt o secvenţă dintr-un scenariu ritual de înnoire a timpului – primăvara, la moartea şi renaşterea simbolică a Dochiei.

Unele tradiţii spun că firul mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, în timp ce urca turma la munte. Asemănător Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia torcea firul anului primăvara, la naşterea timpului calendaristic. De aceea, mărţişorul este numit de etnologul Ion Ghinoiu “funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, adunate într-un şnur bicolor”.

 Originile mărţişorului

(w728)

Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşul – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea “Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ.

Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr. Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti.

Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă “ca un fel de amuletă”, dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit “trebuie să-l poarte cu demnitate”.

Când se dă jos mărţişorul

În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

Mărţişorul este o tradiţie în România, Republica Moldova şi teritoriile învecinate locuite de români sau aromâni. Obiceiuri similare sunt întâlnite în Bulgaria, Albania, Macedonia.

Mărţişoarele se oferă de către bărbaţi tinerelor fete sau doamnelor dar pot fi oferite şi de către fete prietenelor, mamelor, bunicilor. În Moldova se practică obiceiul că fetele să dăruiască la rândul lor mărţişoare bărbaţilor.
Este frumos că fiecare mărţişor să reprezinte persoană căreia îi este dăruit… sau urarea care vrea să fie făcută. Un coşar poate transmite bunăstare, trifoiul noroc sau ghiocelul poate exprimă gingăşia.

La începuturile sale mărţişoarele erau purtate la gât sau la mâna, şi erau atârnate de o cordea roşie sau de un găitan compus din două fire răsucite de mătase albă şi roşie, sau dintr-un fir de arnici roşu sau unul din bumbac alb.

În zilele noastre, mărţişorul se poartă o perioada de timp bine determinată şi nu mai este purtat la gât ci la încheietura mâinii sau prins în piept cu convingerea că toate dorinţele se vor împlini.

Fiecare dintre noi purtăm mărţişor de 1 Martie dar după câteva zile începem să ne întrebăm cât trebuie să-l păstrăm sau ce o să facem cu el după ce-l dăm jos.
În trecut, în Moldova şi Bucovina copii şi fetele purtau o moneda de aur sau argint legată la gât timp de 12 zile după care o prindeau în par şi-o ţineau astfel până la înflorirea primul pom sau până la sosirea berzelor. Altele agăţau mărţişorul pe un trandafir iar cu moneda îşi cumpărau brânză, pentru a avea o faţă albă şi frumoasă tot anul.

Povestea mărţişorului

Odată soarele coborî într-un sat, la hora, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai radeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor că să-l ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele.Drumul lui a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarnă. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit de puteri şi rănit, tânărul elibera Soarele. Acesta se ridică pe cer înveselind şi bucurand lumea. A reînviat natură, oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvară. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă. Pe când acesta se topea, răsăreau flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii. Până şi ultima picătură de sânge se scurse în zăpadă imaculată. Muri.

De atunci tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei le oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului. Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

 Legenda mărţişorului mai spune că: Umblând cu oile prin pădure şi torcând lână din furcă Baba Dochia a găsit o pară, i-a făcut o “bortă” şi a legat-o cu un fir de aţă, asta se întâmplă într-o zi de 1 Martie şi de atunci s-a extins obiceiul. Însă despre mărţişor a început să se vorbească mai târziu, primele informaţii fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.