Petra Iosub
Despre oameni frumosi ….

Viata iti scoate in cale oameni pe care nu ai banuit niciodata ca ai sa ii cunosti. Fiind o fire sociabila , nu am probleme de comunicare cu persoanele si incerc sa ma fac utila ori de cate ori mi se cere un sfat sau chiar un ajutor concret , daca pot sa il dau. Sunt oameni care trec prin viata noastra si lasa urme …..unii , imperceptibil uneori , isi lasa amprenta asupra ta ca om , ii simti langa tine chiar daca fizic nu sunt , te modeleaza ca om sau te incarca spiritual…..ori iti arata unde gresesti , fara sa te certe , chiar si atunci cand tu , in naivitatea ta , ii raportezi pe toti cei din jur la lumea ta simpla si fara de urat . . Oameni frumosi , cu care m-am vazut poate o zi sau doua ….sau deloc . Oameni care te ajuta sa cresti la nivel personal si care reusesc sa iti transmita o mica parte din energia si pozitivitatea lor …. si au sansa sanatoasa de a detine niste intuitii si reflexe care te inspira si te ajuta sa evoluezi . Oameni pe care ii intalnesti poate intr-un moment de cumpana ….sau de pierdere de sine . Cuvintele lor , din care razbate o nativa aplecare catre oameni , se pierd intr-o insiruire menita sa atinga cele mai sensibile colturi ale sufletului tau .

Lor as dori sa le multumesc pentru ca mi-au dat prilejul sa ii cunosc si sa ii am alaturi , chiar si atunci cand nu le-am cerut-o .

E frumos sa stii ca si tu , la randul tau , ai putut fi intr-un moment pe care nu l-ai anticipat , reazem si alinare pentru alte suflete …..este o compensatie pe care divinitatea ne-o rezerva si ne-o picura in suflete pentru ca si noi , la randul nostru sa o transmitem mai departe.

Eu va multumesc , oameni frumosi  ! <3

 

 

Ziua drapelului national – Patriotism sau ipocrizie ?

Astazi se sarbatoreste ” Ziua drapelului national “. Cand , cum si de ce a luat nastere aceasta sarbatoare , asta are mai putina importanta.
Arborarea drapelului national este un simbol patriotic .
Noi, cei plecati pe alte meleaguri , de nevoie sau de scarba la adresa unui sistem bolnav , ne amintim la fiecare sarbatoare ca suntem romani….si patrioti , mai ales. In dorul nostru de locurile dragi sau familia si prietenii ramasi in tara , ne amintim ca trebuie musai sa arboram drapelul national. Pe facebook daca n- o faci , nu esti patriot. Dar este suficient ca arboram drapelul ? Este suficient sa folosim fiecare sarbatoare nationala ca sa aratam cat suntem de patrioti ? A- ti iubi tara intr- atat incat sa spui ca esti un patriot , inseamna mai intai de toate sacrificiu…..pentru tara ta . Cati dintre cei imprastiati pe alte meleaguri puteti spune cu mana pe inima ca ati ales sa emigrati doar pentru ca va iubiti tara ? Aiurea… In egoismul nostru , ” uitam ” sa spunem ca am plecat de fapt , pentru a ne fi un pic mai bine…..noua si familiilor noastre. Da, ati auzit bine . Nu am cunostinta in toti anii astia de emigratie , ca vreunul care si- a parasit tara sa o fi facut- o din prea mult patriotism.
Sa nu fim ipocriti !
Dintre cei ce au ales sa plece , majoritatea nu mai intentioneaza sa se intoarca in tara….poate doar in vacante….dar gandind la preturile, calitatea serviciilor si tot sistemul pe ansamblu , ma indoiesc ca vor fi foarte multi care se vor intoarce .
Suntem patrioti ! Patriotismul nu tine nici de foame , nu rezolva nici problemele copiilor abandonati in case de copii, nici ale batranilor truditori o viata la tara si care traiesc din pensii rusinos de mici , nici salariile insuficiente pentru un trai decent si nici problemele sistemului sanitar national , care a obligat sa emigreze mare parte din specialistii in domeniu. Cei ce se mai intorc acasa dupa niste ani , o fac pentru afaceri personale sau ca sa se bucure de pensie si nu pentru binele poporului. Nu poti cere unui specialist sa traiasca intr- un sistem care il leaga de maini si de picioare in evolutia sa profesionala si il indobitoceste ca om. Pentru ca este vorba intai de toate , de demnitatea individului. Pe care un sistem bolnav cronic , i- a furat- o . Si pe care multi si- o redobandesc pe alte meleaguri…..acolo unde muncesc , traiesc si sunt tratati ca fiinte umane.
Sa fim mandri ca suntem romani….dar este meritul nostru ca am ales unde sa ne nastem ? Generatiile viitoare , copiii emigrantilor romani , peste niste ani , vor reprezenta si vor arbora cu mandrie drapelul tarilor de adoptie ….este un cerc din care cei ce s- au integrat pe alte meleaguri , nu au motive sa iasa…..

Logica della cittadinanza

Via Iuniana Daniela Popescu :

 

Sto cercando di spiegare con le mie parole (povere) come la vedo io tutta questa storia della citadinanza italiana.
Allora, 17 anni fa, una coppia (non italiana) di qualsiasi paese di questo mondo, emigra in Italia e inizia una nova vita. Fatto sta, che dalla loro relazione, nasce un pargoletto. Lui, la luce dei suoi occhi la vede per la prima volta in Italia, cosi come la vede qualsiasi altro bambino di origini italiane. Prosegue il suo corso della vita come tutti noi, cioè, cresce, va a scuola, studia, va in gita, canta ad un instrumento, fa sport, participa alle gare, alle olimpiadi, insomma, arriva al punto tale di conoscere questo paese meglio del paese dei suoi genitori, perche dai suoi nonni, va una volta al anno (se!).
Andando avanti, e parlando delle nostre scalinata della vita, partiamo dalla prima fase: la nascita.
In Italia all anno, nascono circa 500.000 bambini, tra quale, 14,9% sono stranieri. Cosa vogliano dire queste cifre? Mi spiego, anche se non e cosi difficile da’ capire (vi prego di sequire la catena). Se partiamo da zero, cioè, dalla nascita nell’ ospedale, questa percentuale, 14,9% riasicura (porta) un lavoro ad un personale pediatrico.
Una volta usciti hai bisogno di un specialista che si prende cura di lui, fino ad una certa età. Quindi, ai pediatri (inclusi i privati) la stessa percentuale porta lavoro, cioè, soldi.
Passiamo al nido e asilo. Le ultime statistiche ci dicono che in una classe, quasi la metà sono bimbi stranieri. La logica sarebbe una molto facile: se non ci fossero loro, una delle due classi sparirebbe, cioe, per essere più chiari, tante insegnanti (e non solo) rimarrebbero senza lavoro. Vi torna? Ecco, la stessa cosa vale sia per le scuole, sia per i licei, sia per le Università. Andiamo avanti.
In tutto questo arco di anni non diamo per scontato i soldi spesi dai genitori (stranieri) per le spese scolastiche e non solo (permesi di soggiorno, i documenti sempre a posto, insomma, tutta la burocrazia che come ben sapiamo, costa)
C’è da dire anche, di non limitarsi solo al percorso scolastico. Bisogna prendere in considerazione che la stessa storia della percentuale (14.9%), vale in qualsiasi ramo di consumo, che un paese ha; industriale, alimentario, abbigliamento, salute,tutto sommato, tutto ciò che significa consumo per individuo.
Sembrerebbe pure una sciocchezza, ma pensate solo ad un semplice fatto: se mio figlio ha un amico, straniero (nato qui) e viene a casa nostra, preparo da mangiare (più che volentieri), quindi, consuma, quindi, consuma dal mio frigo, cosi come consuma dal mercato, dal Enel, dal Gas, da tutto ciò. (spero che avete inteso cosa voglio dire). Quindi, usufruisce di tutte le cose, ovviamente, cose che vengono pagate dalle bollette dei suoi genitori, che portano via soldi dallo stipendio, stipendio che se lo guadagnano svolgendo un lavoro qui, in Italia.
Andiamo avanti. Diventa ragazzo, va a giro con i suoi amici, vanno al cinema (compra il biglieto), al bar (prende una coca-cola), al ristorante (prende una pizza)….e cosi via!
(Prego di non perdere di vista il 14.9%)
Passando oltre (senza perdersi nei dettagli) a tutto ciò, possiamo aggiungere una cosa ancora più importante: loro parlano solo l’italiano, perche è l’unica lingua che loro hanno studiato, e l’unico Inno che sano cantare, è l’Inno italiano, capace anche, con la mano sul cuore.
Finendo con l’inizio, questo pargoletto straniero ha percorso un’intera vita facendo le stesse cose che ha fatto il pargoletto italiano della sua età. Niente di più niente di meno. I suoi genitori hanno fatto per lui, le stesse cose fatte dai genitori italiani. Praticamente, hanno fatto gli stessi percorsi della vita con una differenza sola: uno di loro, è straniero.
A questo punto, mi permetto di chiedere (scusate!): potrebbe avere i stessi diritti come mio figlio, per essempio?

Ed ora, vi consiglio di fare solo una cosa: levate ogni anno il 14.9% del PIB italiano. Ad occhi chiusi in tutti questi 17 anni (cifra presa per caso), se lui, il pargoletto straniero se non ci fosse, l’Italia avrebbe perso 225% del PIB.

Fate voi!

Sarbatoarea Sanzienelor – Dragaica . Traditii , obiceiuri
În fiecare an, creştinii ortodocşi serbează naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cel care l-a botezat pe Domnul Iisus în apa Iordanului. În calendarul popular, sărbătoarea este denumită Sânziene, în Ardeal, iar în Muntenia şi Oltenia – Drăgaica.
Încărcată de magie şi farmec, sărbătoarea Sânzienelor este celebrată pe 24 iunie, adică astăzi. Născută dintr-un străvechi cult al soarelui, ea nu şi-a pierdut coloratura păgână, deşi este asociată cu o mare aniversare creştină: naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Obiceiurile din Noaptea de Sânziene, practicate şi astăzi, mai ales în Maramureş şi Nordul Ardealului, dovedesc conservatorismul fantastic al tradiţiei româneşti populare, cu mult mai veche decât istoria.

SÂNZIENELE. POVESTEA SÂNZIENELOR. Când marea preoteasă a Soarelui – tânăra împărăteasă Reskynthis – a plecat în Lumea Umbrelor, jalea soţului ei – împăratul Ion, marele preot al Lunii – a fost de nespus. Atât de mult a suferit împăratul, încât şi-a lăsat palatul şi sceptrul, plecând în munţi spre a se reculege – gest fără precedent în tradiţiile autohtone. Acolo, spun legendele, a pogorât până în Tărâmul Celălalt, rugându-se de zei să-i redea soţia. Se mai spune că ar fi reuşit să o aducă până aproa­pe de Lumea Albă, dar că ar fi pierdut-o în ultima clipă. De atunci, Reskynthis a mai fost numită şi Eury­dike, adică “Readusa”.
Noua mare preoteasă a Soarelui a fost aleasă Salonai, sora mai mică a Eurydikei. Legea pământului cerea ca împăratul văduv să o ia de soţie pe Salonai. Numai că acesta, iluminat de o nouă lege divină, a refuzat. Tradiţia mai cerea ca marele preot al Lunii să oficieze în fiecare an, cu marea preoteasă a Soarelui, hierogamia – adică “nunta sfântă”, pentru ca pământul să dea roade multe – dar împăratul a respins şi această ceremonie sacră, care implica actul sexual.
Afrontul suferit de Salonai le-a mâniat în aşa măsură pe celelalte preotese, încât acestea l-au căutat pe împăratul plecat în munţi, l-au găsit şi i-au tăiat capul, pe care l-au aruncat în râul ce curgea prin apropiere.
Temutele preotese mai purtau denumirile de Amazones (“Femei Frumoase”), Sintiana (“Femei Fermecate”), Zantiala (“Doamnele Soarelui”) şi Mainades (“Dansatoare”). Ele şi-au spălat crima îngrijindu-se de creşterea şi educaţia copiilor mici ai lui Ion-Orpheus şi Eurydike, Musaius şi Maria. Ajuns împărat, Musaius, zis şi D-Ion-Ysos, adică “Fiul lui Ion”, le-a reabilitat şi a asigurat supravieţuirea ordinului lor sfânt, ce fusese ameninţat cu desfiinţarea de adepţii lui Ion-Orpheus. Ele chiar au îmbrăţişat noua lege divină pe care o propovăduise împăratul şi au luptat pentru impunerea ei. De atunci, au fost asociate cultului marelui profet, iar sărbătoarea lor se ţinea de ziua naşterii lui, la solstiţiul de vară, mai ales că ele slujeau Soarelui.
De la geto-daci, Sintienele au pătruns în mitofolclorul nostru sub denumirea de Sânziene, Frumoase, Minunate, Doamne, Drăgaice etc. În “Descrierea Moldovei”, Dimitrie Cantemir scrie despre Ziua Sânzienelor: “Acesta este numele Sfântului Ioan Botezătorul. Ei (moldovenii) cred că în ziua când se prăznuieşte acest sfânt, Soarele nu-şi străbate drumul său drept înainte, ci într-o linie tremurată. De aceea, toţi ţăranii moldoveni se scoală în acea zi înaintea zorilor şi privesc cu ochi mari răsăritul Soarelui şi cum ochiul nu suferă prea mult această lumină şi – din pricina ei – începe să se zdruncine şi să tremure, ei pun pe seama Soarelui tremurătura pe care o simt în ochi şi se întorc voioşi acasă, după ce au făcut această încercare”.

De la ceremonialul alegerii marii preotese a Soarelui, căreia tracii îi spuneau şi Thraekidica (“Binecuvântată”), au moştenit românii obiceiul numit Drăgaică. Tot în “Descrierea Moldovei”, Cantemir scrie despre această tradiţie: “După cum se vede, prin ea o înţeleg pe Ceres. Căci în acea vreme a anului când încep să se coacă semănăturile, toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună şi o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu o cunună împletită din spice şi cu multe năframe colorate şi-i pun în mâini cheile de la jitniţe. Drăgaica împodobită în acest chip se întoarce de la câmp spre casă, cu mâinile întinse şi cu năframele fluturând în vânt, de parcă ar zbura, şi cutreieră toate satele din care s-a adunat lume s-o petreacă, cântând şi jucând laolaltă cu toate tovarăşele ei de joc, care o numesc foarte des sora şi mai-marea lor în cântecele alcătuite cu destulă iscusinţă. Fetele din Moldova doresc din toată inima să aibă parte de această cinstire sătească, deşi în cântecele lor spun mereu, după datină, că fata care a întruchipat Drăgaica nu se poate mărita decât abia după trei ani”.
TRADIŢII şi OBICEIURI de SÂNZIENE – ajunul Sânzienelor:
În ajun de Sânziene, seara, se întâlnesc fetele ce vor să se mărite cu flăcăii ce doresc să se însoare. Băieţii fac ruguri, aprind flăcări şi le învârt în sensul mişcării Soarelui la apus, strigând:

Du-te Soare, vino Lună,
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea floare,
Galbenă, mirositoare;
Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie
Struţuri pentru cununie;
Boabele să le răstească,
Până-n toamnă să nuntească!

Fetele fug şi culeg flori de Sânziene (Drăgaică), din care împletesc cununi. Cu aceste cununi se întorc în sat şi le aruncă peste casă; dacă se agaţă cununile de hornuri, fetele se vor mărita chiar în acel an. A doua zi, în zori, cetele de feciori străbat satele, cu struţuri de sânziene la pălărie, în semn că au căzut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor ce îi interesează. Ei chiuie şi strigă:

Du-te Lună, vino Soare,
Că tragem la-nsurătoare;
Cununile neursite
Zac sub hornuri azvârlite.
Până-n ‘miezi, cu steagu-n frunte,
Trec feciorii după slute,
C-alde alea nedirese
Nu vor să fie mirese.

VRĂJI, LEACURI, DESCÂNTECE de SÂNZIENE – DRĂGAICA.
În noaptea de Sânziene, se spune că înfloreşte feriga, a cărei floare strălucitoare se păstrează pentru vrăji, descântece şi leacuri.

Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recoltele.
Sânzienele, spre deosebire de iele, sunt zâne bune, umblă noaptea şi dau puteri oamenilor, animalelor şi plantelor.

“Oamenii fac ceai din sânziene şi îl beau, le dau flori de sânziene animalelor să mănânce ca să fie apărate de boli”, povesteşte etnologul maramureşean Janeta Ciocan.
Cine nu cinsteşte Sânzienele, adică cine nu le culege, nu împleteşte cununi şi nu le aruncă peste casă sau nu face niciun alt obicei din nenumăratele tradiţii existente, îşi atrage pedeapse din partea “zânelor” bune. În acest caz, Sânzienele împrăştie vijelii, grindină şi distrug recolte.

Fetele se tăvălesc goale în roua dimineţii
În Maramureş, fetele nemăritate obişnuiau să se spele dimineaţa, în roua sânzienelor, ca să aibă copii.
“Fetele dezbrăcate se tăvăleau în iarbă ca să fie fertile”, mai spune etnologul. Şi femeile se spală în apă curgătoare ca să fie curate de această sărbătoare. Nu oricine are dreptul să culeagă această plantă, doar copiii şi femeile ajunse la menopauză. Altfel, îşi pierd puterea plantele. În noaptea de 23 spre 24 iunie, fetele nemăritate îşi pun la căpătâi flori de sânziene, în speranţă că îşi vor visa ursitul, adică jumătatea.

Cununa peste casă arată cât vei trăi
După ce sunt culese, florile de Sânziene se împletesc şi se aruncă peste casă.
“Cununile care rămân pe casă, undeva sus, pe acoperiş, înseamnă că acele persoane care le-au aruncat vor trăi mult. Cele care ajung în partea de jos a acoperişului – înseamnă viaţă scurtă. Iar cununile care cad de pe acoperiş vestesc sfârşitul apropiat al celor care le-au aruncat”, mai spune etnologul.
În Maramureş, mai există o tradiţie potrivit căreia florile de sânziene se impletesc sub formă de cruce, se duc la biserică şi se sfinţesc, iar apoi se pun la “crucile” drumului (pe drumurile din afara satului, unde se află pământurile pe care le lucrează sătenii) ca să rodească holdele şi recoltele.

Gospodarii încearcă să afle care le va fi norocul la animale tot cu ajutorul florilor de Sânziene. În seara din ajunul sărbătorii, agață cununi de Sânziene la colțul casei orientat către răsărit și, dacă a doua zi în coronițe este prins păr de la anumite animale sau puf/pene de la păsări, consideră ca anul va fi bun, mai ales pentru acestea.

Florile culese în ziua de Sânziene, prinse în coronițe sau legate în formă de cruce, sunt duse la biserică pentru a fi sfințite și sunt păstrate, apoi, pentru diverse practici magice.
Pentru alungarea spiritelor malefice, se aprind focuri în care se aruncau substanțe puternic mirositoare, se buciumă și se strigă în jurul focurilor.

Sărbătoarea Sânzienelor mai este cunoscută în popor și sub denumirea de “Amuțitul Cucului”. Se crede că dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, vara va fi secetoasă.
Pentru a fi sănătoși și avea spor în muncă, în acest moment de început al secerișului, oamenii se încing peste șale cu tulpini de cicoare.
Pentru a fi plăcute feciorilor, fetele se spală pe cap, în această zi ,cu fiertură de iarbă mare. Pentru a scăpa de boli, fetele și nevestele se scaldă în ape curgătoare.
Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, Sânzienele se supără, devenind surate bune cu înrăitele Iele sau Rusalii. Sânzienele se răzbună pe femeile care nu țin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gură.
Nici bărbații nu scapă ușor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi așteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânziene știindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.
Cine nu respectă Sânzienele, poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură în acea zi poate muri fulgerat.

Semnul care-ţi arată că vei avea parte de NOROC tot anul:
Dacă se întâmplă să vezi o furnică roșie în ziua de Sânziene, înseamnă că vei avea parte de mult noroc. Iar dacă vei găsi o furnica în portofel, nu-i face rau, căci îți va aduce mulți bani.
Pomenirea morţilor
Pentru pomenirea morților, se fac pomeni îmbelșugate se pun flori mirositoare pe morminte.
Credința populară spune că la miezul nopţii de Sânziene se deschid Cerurile.
fonte :  Realitatea net
Scoli in care se tin cursuri de limba , cultura si civilizatie romaneasca

Începând de astăzi, puteți descoperi care este cea mai apropiată școală unde se desfășoară cursuri de Limbă, Cultură și Civilizație Românească și lectorate de limbă română, doar cu câteva click-uri!

Acest lucru este posibil datorită hărții interactive realizate de ambasadă, în care găsiți informații despre unitățile de învățământ, dar și despre numărul grupelor și al elevilor, numele profesorului și adresa fiecărei școli incluse în program.

Puteți folosi harta atât pe calculator, cât și pe telefonul mobil, inclusiv pentru a obține instrucțiuni de navigație în timp real spre oricare din unitățile cuprinse în program, atât cu mijloacele de transport în comun, cât și cu cele personale.

Harta va fi reactualizată în perioada premergătoare deschiderii anului școlar 2017-2018, odată cu publicarea informațiilor relevante de către Institutul Limbii Române, responsabil de organizarea și susținerea cursului LCCR și a lectoratelor de limbă română.

Mai multe informații despre LCCR și lectorate pe site-urile:
http://roma.mae.ro/node/949
http://www.ilr.ro/

Imi plac oamenii , OAMENI ….

Imi plac oamenii cu atitudine …..acei omeni care , indiferent de nivelul de cultura au un minim de bun simt….acei oameni care in ciuda progresului tehnologic , isi impartasesc propriile ganduri , idei , fara apela la ” copypaste” ….acei oameni care stiu sa combata nu sustinandu-si cu agresivitate propriile opinii ci acceptand ca o opinie diversa daca se dovedeste constructiva , nu poate fi decat in beneficiul tuturor….acei oameni care-ti trimit un gand bun, fie el si virtual , fara ca tu sa il fi cerut…..acei oameni care , fara a pune la zid , accepta diversitatea de opinii , constienti fiind ca lumea e diversa…..acei oameni care te intreaba cum stai chiar daca tu nu le-o ceri……acei oameni care nu te critica cand gresesti ci iti sugereaza cu subtilitate cum ar fi procedat ei in locul tau …..acei oameni care fac fara a astepta aplauze …..acei oameni care in ciuda multor tentatii, aleg sa nu se compromita ……imi plac omenii , OAMENI ……