Petra Iosub
Despre vaccinurile anticovid

Dintre toate vaccinurile (difterie, tetanos, tuse convulsivă, rujeolă, rubeolă, oreion, varicela, hepatită, meningită și tuberculoză), nu am auzit niciodată de un vaccin care să mă oblige să port mască și să păstrez distanța socială, chiar și atunci când esti complet vaccinat.* Nu auzisem niciodată de un vaccin care să răspândească virusul chiar și după vaccinare.* Nu auzisem niciodată de recompense, reduceri, stimulente pentru vaccinare.* Nu am văzut niciodată discriminare pentru cei care nu au făcut-o.* Nu am văzut niciodată un vaccin folosit pentru a amenința traiul, munca sau școala.* Nu am văzut niciodată un vaccin care să permită unui copil de 12 ani să ignore consimțământul părinților.* Nu am văzut niciodată un vaccin ca acesta, care discriminează, dezbină și judecă societatea așa cum este.(Dr. Patrizia Muntenegrudoctorat în neurochirurgie la Universitatea John Hopinks).

………………………………………………..

Tra tutti i vaccini (difterite, tetano, pertosse, morbillo, rosolia, parotite, varicella, epatite, meningite e tubercolosi), non ho mai sentito di un vaccino che mi costringa a indossare una mascherina e mantenere la distanza sociale, anche quando sei completamente vaccinato. Non avevo mai sentito parlare di un vaccino che diffonda il virus anche dopo la vaccinazione. Non avevo mai sentito parlare di ricompense, sconti, incentivi per vaccinarsi. Non ho mai visto discriminazioni per coloro che non l’hanno fatto. Non ho mai visto un vaccino usato per minacciare i mezzi di sussistenza, il lavoro o la scuola. Non ho mai visto un vaccino che permettesse a un dodicenne di ignorare il consenso dei genitori. Non ho mai visto un vaccino come questo, che discrimina, divide e giudica la società così com’è.(Dott.ssa Patrizia Montenegro PHD in Neurochirurgia presso la John Hopinks University) .

Decretul mintilor patrate

Ce ne-a adus ” bun” decretul “minților luminate” din guvernul italian :* Obligativitatea vaccinării tuturor celor ce depășesc 50 de ani.* Îngrădirea libertății de mișcare prin impunerea certificatului verde, pe care acum îl obții doar dacă te vaccinezi sau ai trecut prin boală și fără de care nu mai poți circula.* Cifre de infectați umflate exagerat ca să dea bine la calcul ?.* Haos în sistemul sanitar, infectații cu covid fiind trimiși cu mijloace de transport în comun să își facă singuri testele covid.* Libertatea celor vaccinați dar pozitivi la virus de a circula liberi sub pretextul că după trei doze nu mai pot infecta pe cei din jur.* Concedieri masive ale celor ce refuză vaccinarea.* Lipsa personalului sanitar și din transporturi pe motiv de refuz vaccin sau motiv de boală.* Întârzieri chiar și de o oră la mijloacele de transport în comun din cauza lipsei conducătorilor auto sau conductorilor de tren, aflați în concedii de boală ( reală sau nu).* Familii care nu își mai pot plăti ratele la case sau susține chirii și așa nejustificate.* Haos și confuzie totală in școli ( “țara noastră viitor de aur are ?“).* Asmuțirea, învrăjbirea vaccinatilor contra celor ce refuză vaccinul.* Manipulare, răutate, nesiguranța zilei de mâine, lucruri ce creează panică și depresie în rândul populației.Vaccinații continuă să se îmbolnăvească…ah, da , o să spuneți că fac forme mai ușoare și nu ajung in spital. Păi unde este imunizarea mult promisă ?Cineva are idee de ce s-a scos vaccinul monodoză Johnson și lumea continuă să se înțepe cu cele două vaccinuri care dau cele mai multe reacții adverse ? În două, trei, patru rapeluri , până la epuizarea stocului ??.Adică, dacă nu se moare de covid, că oricum cei infectați se plimbă liberi, măcar să se moară de frică.Concluzia este că la fine , vaccinați sau nevaccinați suntem toți în același mare kkt.Alla fine, siamo tutti nella stessa merda. Vaccinati o no…

Restrictii, restrictii…

Ca un bun cetățean ce ești , te duci să îți faci declarația de venit. Adică să plătești statului impozit și așa mare, din munca ta. La centrele fiscale care se ocupă cu astfel de practici, nu mai ai acces decât dacă ai blestematul de green pass , semn că ai fost vaccinat sau că ai stat să-ți găurească ăștia nasul pe banii tăi ca să vadă dacă ai covid sau nu.În bănci , în structurile administrative, de asemenea nu mai poți intra fără certificatul verde. Pensionarii nu își mai pot ridica pensia de la poștă dacă nu au în posesie certificatul în discuție.Oare nu s-a saturat poporul italian de toată bătaia asta de joc ? Ce efort trebuie să faci ca să înțelegi că blestematul de green pass nu mai are nici o legătură cu sănătatea noastră ci cu libera circulație ? Cine garantează unui funcționar din poștă, bancă sau fisc că eu dacă sunt vaccinată și am green pass nu pot fi un eventual contagios ? Popor mai ovin ca cel italian nu am mai văzut.Părinți care își duc copiii cu vârste de 8,9,10 ani să se vaccineze cu două, trei doze, supunându-i la tot felul de experimente, doar pentru binele comunității , spun ei. Vaccinuri care nu le mai garantează nici o imunitate. În școlile italiene este un haos total iar valabilitatea certificatelor nu mai contează.Abuzuri care se fac peste tot , în numele sănătății publice și al științei. Nimic nu mai are logică.Dacă vor introduce ăștia vaccinarea în fiecare săptămână , cu siguranță se vor găsi milioane de oi care o vor face. Marea resetare ! În care logica nu mai există.În care poporul doarme și se supune orbește în același spirit de turmă. Nimeni nu își mai pune întrebări.La un popor anesteziat nu mai există nici o cale de resuscitare. Psssss, liniște , să nu-l trezim !!!!

Pastrati-va demnitatea , sclavia a abolit demult !

Contracte de muncă nerespectate şi drepturi legale călcate în picioare, muncă la negru, condiții de trai inumane, plată derizorie, sunt doar câteva aspecte cu care se confruntă mulți români din străinătate. Un cuvânt care să definească această stare de fapt? Sclavagism! E dur și greu de acceptat dar acesta este adevărul. Suntem sclavii occidentului și nu atât pentru că străinii vor asta ci de cele mai multe ori pentru că noi acceptăm să fim tratați astfel.

Sunt multe problemele românilor din străinătate, iar statul român, instituțiile diplomatice în teritoriu, sunt atât de absente în apărarea drepturilor noastre încât este necesar să învățăm să ne apărăm singuri. Pentru că atunci când ești lipsit de drepturi, te lași exploatat, manipulat, tratat ca un sclav, principalul responsabil de această situație ești tu însuți. Accepți și permiți să fii tratat astfel!

Le îngrijim bătrânii, le creștem copiii, le curățăm casele, le construim orașele și le adunăm roadele câmpurilor. Pentru toate aceste activități sunt legi care ne apără, care ne dau dreptul la o viață demnă, la diverse servicii de asistență socială și de sănătate, la un câștig onorabil, iar pentru toate acestea avem un singur lucru de făcut: să ne informăm!

Când decidem să lucrăm într-o țară străină, este o alegere conștientă, iar teoretic ar trebui să ne informăm despre ceea ce presupune acest lucru. Să ne informam asupra postului de lucru, ce presupune acel post, îndatoririle și drepturile, dacă suntem pregătiți fizic și moral să gestionăm activitatea pe care va trebui să o desfășurăm, dacă vom rezista la un anumit program de lucru impus. Nimeni nu s-a născut învățat, de aceea mulți își spun că limba și alte lucruri ce presupune un post nou, se învață pe parcurs. În parte e adevărat dar mai depinde și de cât ești de motivat și cât îți dorești să evoluezi. Sigur că nu toate locurile de muncă sunt perfecte, nici acasă nu erau. Dar depinde de fiecare dintre noi să ni-l facem acceptabil și să nu permitem să fim tratați inuman.

orice ramură există un contract național de muncă. Primul lucru pe care trebuie să îl faceți înainte de a accepta un loc de muncă, este de a vă informa și a cunoaște acest contract. Apoi, în funcție de ceea ce vi se propune îl puteți negocia. Mulți nu o fac! 99,99% dintre noi avem telefoane de ultimă generație, cu acces la internet, cu acces la informație în consecință, deci nu avem nici o scuză.

A accepta să lucrezi într-un loc în care ești tratat sub demnitatea ta de om, înseamnă o alegere.

A accepta sa fii tratat inuman doar pentru că ai nevoie de bani pentru motive de fiecare dintre noi știute, fiind conștient că orice agresiune fizică sau psihologică își va lăsa urme asupra ta ca persoană, acceptând asta, înseamnă a te anula pe tine ca persoană, ca ființă umană. A trăi nedemn, a fi privat de demnitate, în toate formele ei de expresie, este alegerea noastră, a fiecăruia.

Depinde doar de fiecare în parte dacă alege să trăiască precum un om demn sau ca un sclav. Dar nu uitați, sclavia s-a abolit demult iar alegerea e numai a vostră!

(Petra Iosub – administrator al grupului Facebook „Colf e badanti”)

Ziua internationala a femeii

In fiecare an ,la 8 Martie se celebreaza Ziua internationala a drepturilor femeii sau mai simplu , Ziua femeii.O abreviere care risca sa ascunda adevarata semnificatie a acestei zile istorice. 8 Martie este o invitatie daca vreti la a reflecta asupra luptelor sociale trecute, asupra victoriilor obtinute si asupra sacrificiilor si a discriminarilor inca existente. Daca astazi femeile lumii se pot bucura de minime drepturi sociale , acest lucru se datoreaza miscarilor initiate de femei vizionare ,care au combatut pentru egalitatea in drepturi , pentru conditii mai bune de munca si a discriminarii de orice fel.8 Martie este inainte de toate ,simbolul luptei pentru apararea valorilor democratiei,diversitatii si tolerantei. In ultimul secol, respectul pentru demnitatea umana a intampinat puternice obstacole in ceea ce priveste aplicarea principiilor promulgate de Declaratia drepturilor omului.Astazi , mai mult ca oricand , este important de a tine prezenta orice actiune care poate mentine un echilibru in aceasta perioada de crize sociale si economice generate de pandemie,pentru tutelarea si protejarea drepturilor fundamentale ale omului.Cu sfarsitul razboiului ,in Italia mimoza deveni simbolul luptei femeilor pentru castigarea drepturilor.

Despre Martisor, babe si traditii

Sunt numeroase, frumoase și pline de înțelepciune poveștile despre începutul primăverii cu ale sale Babe și tradiții legate de Mărțișor. 1 martie are o deosebită semnificație în istoria poporului nostru nu doar datorită Mărțișorului, obicei care a rezistat veacurilor cât mai ales pentru faptul că în vechime se sărbătorea noul an. Era momentul propice de ieșire din iernat și începere a muncilor agricole tradiționale, timpul cel mai potrivit, din perspectivă tradițională, de a estima recolta ce va veni și a încerca să afli rostul treburilor din următorul an.

În legendele poporului român se vorbește uneori de nouă, alteori de douăsprezece babe; prima dintre ele este Dochia, serbată pe întâi martie și în toate părțile locuite de români se spune că aceasta este cea mai hidoasă și cea mai uricioasă dintre babe. Aceasta are douăsprezece cojoace, șase bune (zile frumoase) și șase rele (zile friguroase). Dacă ninge în această perioadă se spune că baba Dochia își scutură cojoacele, ea lepădând unul câte unul până începe să se încălzească de tot. Se spune că pe 1 martie trebuie să ne alegem o Babă, o zi, și în funcție de cum va fi ziua respectivă, frumoasă sau friguroasă, așa va fi și anul ce va urma pentru noi. Băieții tineri își alegeau încă din februarie (făurar) baba, sperând că dacă vor alege o zi frumoasă și viitoarea lor soție va fi la fel de frumoasă, iar de vor alege o zi urâtă, soția nu va fi exact cum și-o doreau.

Una dintre poveștile cele mai frumoase spune că atunci când Adam și Eva au fost izgoniți din Rai, ei au ieșit goi chiar pe 1 martie, iar o babă văzându-i cum stau în fața porții Raiului, le-a dăruit câte unul dintre cojoacele ei, ca să nu mai umble goi. Baba a trăit un veac și se socotește că mai trăiește și astăzi, deși la urzirea pământului nu era prezentă nici o babă. Numai ariciul a fost prezent la urzirea lumii pentru că el ținea ghemul cu ițe.

Cifra 12 este considerată cifră miraculoasă, care marchează o ieșire graduală, ritualică din iarnă, permițând instituirea primăverii și întoarcerea la normalitatea traiului din anul precedent. Calendarul popular, arhaic al românilor, populat de ființe mitologice, predominant feminine, care amintesc de matriarhat, sugerează în primul rând vechimea noastră. Trebuie să ne amintim mereu cine suntem cu adevărat în sufletul nostru și mai ales care ne este destinul fiecăruia dintre noi, dar și ca popor pe acest pământ.

Datina este ca de 1 martie părinții să lege copiilor lor câte o monedă din argint sau de aur la gât sau la mână. Această monedă, este legată de două fire răsucite de mătase albă și roșie sau dintr-un fir de arnici roșu și unul de bumbac alb și poartă numele de mărțișor, mărțiguș, marț. Scopul oferirii acestui mic dar este ca în decursul anului copii să fie sănătoși și curați precum argintul cu venirea primăverii și peste vară să nu îi apuce frigurile. Mărțișorul se oferă înainte de răsărirea soarelui și se poartă douăsprezece zile după care se leagă de crenguța unui copac tânăr tocmai pentru a fi sănătoși și frumoși precum acel copăcel. În alte zone ale țării se poartă mărțișorul până la venirea berzelor, moment în care se aruncă după ele spunând: „Na-ți negrețele /Și dă-mi albețele!”.

Sper că mai sunt astăzi făuritori de mărțișoare printre românii de pe ambele maluri ale Prutului și nu toate vin din Republica Populară Chineză; de-a lungul timpului modelele de mărțișoare au evoluat de la simplul bănuț de argint sau aur la flori, coșari, păsări, inimioare și câte și mai câte.

Așadar oriunde vă aflați, de 1 martie oferiți un mărțișor cumpărat sau făcut de Dumneavoastră, deschideți larg ferestrele casei să vă bucurați de prospețimea primăverii și nu în ultimul rând deschideți-vă sufletul pentru a vă aminti cine sunteți cu adevărat. O primăvară frumoasă să aveți, plină de sănătate și bucurii!

Și până mâine nu uitați vorba poetului nostru național Mihai Eminescu: „Toate-s vechi și noi îs toate!„

Alexandru PETROVICI

Romanii din strainatate, sclavi ?

Nu vreau sub nici o forma sa inteleg si sa accept chestia aia cu “romanii din strainatate sunt sclavi”.
Bai frate , pai astia care afirmati asta , inseamna ca nu ati vazut ce inseamna sclav in Romania.
Nu ati vazut cum hotii iti dadeau lectii de morala si incompetentii le stiau pe toate.
Nu ati avut poate sefi care te considerau proprietatea lor , decizand in numele tau si taindu-ti dreptul la o opinie , pentru ca nu- i asa , el era stapanul. Nu ati avut sefi lipsiti de orice forma de respect , tipul ala de menefreghisti , care tipau si amenintau ca daca nu- ti convine , sunt 200 de nemancati la poarta care asteapta sa fie angajati. Nu ati vazut cum , cu ceva ani in urma , se fura orice si de oriunde….or mai fi si acum astfel de practici , nu stiu sa spun dar cu ani in urma daca nu furai macar un cui din fabrica unde lucrai , o ceapa de la cantina spitalului sau macar un borcan de bulion , nu te numeai ” descurcaret”. Aia nici macar sclavie nu se mai chema….aia era exploatare pura. Pentru ca salariile nu iti permiteau sa acoperi toate nevoile familiei si atunci , fiecare ciupea ce putea.
Aveam niste sefi si sefuti in tara care dupa revolutie incercasera sa se pripaseasca pe aici , crezand ca n-au mai vazut italienii meseriasi ca ei. In realitate , nu stiau nici o meserie , frecventasera doar ” scoala de smecheri ” si credeau ca o sa ii astepte Italia , Franta , Germania , Spania , cu covorul rosu. N- au facut prea multi purici pe unde au fost , ca astia , ” strainezii”, aveau si ei smecherasii lor si nu mai voiau altii….asa ca le-au urat ” drum bun” patriotilor nostri si ni i-au expediat acasa.
Intorsi acasa , oamenii astia aveau grija sa ne aminteasca in fiecare zi ca ei au muncit afara , ca au experienta vestului ( la furat ? ) si ca noi , astia de prestam pe tarlaua nationala si nu trecuseram granita inca , suntem deja pe linia moarta… ca trecuti de 40 de ani , nu ne mai angajeaza nimeni, spuneau ei. Umilinte , exploatare , si toata gama de teme invatate la scoala lor de smecheri , doar pentru a te tine sub control si a nu avea curaj sa deschizi gura sau ochii.
Nu cred ca toti cei care au emigrat au fost directori in tara iar in afara fac munci sub demnitatea lor , pentru a putea fi numiti sclavi. Conform dictionarului explicativ , sclav este acea fiinta lipsita de orice drepturi , aflata in proprietatea deplina a unui stapan , care satisface servil si cu o supunere oarba , vointa acestuia.
Acum , pentru cine inca nu a aflat , romanii care traiesc in afara tarii sunt in marea majoritate angajati in fabrici , spitale , case de batrani , comert, turism sau chiar in familii private. Adica , angajati cu un contract national de munca , avand acelasi tratament ca bastinasii.
Si atunci , unde este sclavia ? De ce ar trebui sa se simta sclav un medic, un asistent, un constructor sau o badanta care muncesc cu un contract de munca si li se respecta drepturile ? De ce ar trebui sa se simta sclava o asistenta italiana de exemplu care , prin natura meseriei este obligata sa efectueze si interventii mai putin placute ? Aspiratii sau clisme , ca sa dau doar un exemplu.
De ce ar trebui sa se simta sclav un constructor care lucreaza pe frig , ploaie sau canicula , daca asta presupune meseria lui ?
De ce ar trebui sa se simta sclavi ospatarii sau cameristele care muncesc in hotelurile italiene , franceze , spaniole , daca lucreaza si sunt retribuiti conform unui contract de munca legal ? De ce ar trebui sa se simta sclav cineva care si- a deschis propria afacere ?
Mentalitatea asta a romanului ca daca speli batrani , dai cu matura sau stergi praful inseamna sclavie , e o munca umilitoare , este depasita.
Traim in secolul XXI , dragilor.
Nu te poti numi sclav daca faci o munca legala , care te ajuta sa traiesti demn .
Romania a exportat in ultimii ani multa forta de munca. Nu a exportat doar ” sclavi ” , nu , cei ce se considera sclavi sunt aceia carora nu le plac regulile , cei care traiesc dupa legi proprii si nu se adapteaza nicaieri.
Romania a exportat si profesionisti : medici , asistenti , ingineri , profesori , economisti care muncesc in sistemul bancar , profesionisti care muncesc in industria navala , avocati care pledeaza alaturi de colegii lor de alte nationalitati si in multe alte domenii.
Pana la urma , si acasa existau astfel de munci. Diferenta o fac atitudinea , respectul si nu in ultimul rand , tratamentul economic.
Alegerea este a fiecaruia. Poti sa alegi sa traiesti ca sclav in tara ta sau oriunde. E doar chestiune de autostima . Aroganta si lipsa de principii sanatoase a multora nu le dau voie sa inteleaga ca in lumea asta , orice munca pe care o faci legal si cinstit si care te ajuta sa traiesti demn , este un job ca oricare altul si nu o sclavie.
Sclavie este atunci cand ramai prizonierul propriilor mentalitati retrogade pentru o viata intreaga.

Il pensiero del mattino

Il pensiero del mattino …

* Per me “lo stato” sono quelli che “stanno bene”. Non gliene importa nulla di nessuno.

Quando non ci sono soldi ci si rimboccano le maniche. Oltre i gomiti.
È valso per tutti quelli che siamo emigrati per lavorare. Per lavorare come migrante non facciamo più in tempo a salutare le mamme che stanno morendo, che si spengono aspettandoci, siamo talmente lontano che arriviamo soltanto al funerale, non vediamo i figli come crescono, le recite, il loro primo amore, non andiamo ai matrimoni di fratelli, sorelle o nipoti, non c’è ne festa ne chiesa né tradizione.
Non c’è niente. Solo lavoro.
Perciò no possiamo permetterci di fare le crocerossine.
Non possiamo lavorare per comodi altrui.
Lavoriamo duramente, come se avessimo un altra vita di scorta, da viverla nei migliori dei modi….
Però anche i parenti dei poveri anziani devono fare la loro parte.
Esserci! Collaborando e non solo dettando!
Tutto qua. I pesi, perché pesi lo sono, e pesi diventeremo anche noi, i pesi non possono essere lasciati soltanto su una persona, ossia la badante, anche se fosse una santa caterpillar ! *

Text Violeta Nazare

Despre depresia ingrijitoarelor de batrani

Despre depresia ingrijitoarelor de batrani care ajung la Socola , au curs rauri de cerneala internautica. S-au facut filme , emisiuni televizate, s-au scris tone de articole , s-au constituit grupuri de profil pe care , printre altele se dezbate si acest fenomen , mai putin despre preventie si tratamente.
Cauzele fenomenului pe cat sunt de cunoscute , pe atat sunt de minimalizate de catre organele abilitate sau de catre cei ce au contactat o boala depresiva.
Nu este cazul sa amintesc ca majoritatea femeilor care au ales sa faca aceasta munca ,vin din medii defavorizate, ca urmare a unei politici sociale imbecile a statului roman.
Aceste femei au gasit ca ultima solutie plecarea , prin care au sperat ca isi vor imbunatati viata lor si a familiei lor. Altele , victime ale violentei domestice , au cautat un refugiu prin indepartarea de mediul in care au trait , visand la o viata in care sa fie respectate ca fiinte umane. Acestea din urma , in bagajul lor nu au adus doar minimele lucruri necesare unui nou inceput ci si efectele unei vieti traita in saracie , scandaluri , batai, abuzuri de tot felul. Au plecat in lume sa ingrijeasca batrani. Nu au stiut nimic despre cum se face aceasta munca , atunci cand au decis sa o faca. Multe in tara aveau alte meserii iar schimbarea profilului lucrativ au privit- o ca pe o provocare.
A lucra cu persoane in varsta ori cu diferite patologii , presupune inainte de toate calitati umane.
Intelegerea suferintei si neputintei celuilalt.
Presupune ca macar pentru cateva minute sa te pui in pielea lui si sa incerci neputinta pe care o incearca el.
Presupune , daca nu ai o minima calificare , sa ai macar dorinta de a invata din mers , de a te raporta la nevoile persoanei care are nevoie la randul ei de ajutorul tau.
Presupune intai de toate umanitate si respect. Orice persoana redusa la stadiul de a depinde de altii merita respect. Pentru ca este o fiinta umana.
Munca asta presupune responsabilitate si echilibru, in special emotional.
Sunt din ce in ce mai frecvente cazurile de agresiuni asupra batranilor ingrijiti de catre cei/cele care ii asista. Nimeni nu se intreaba cum se poate stopa fenomenul. Desigur ca munca in sine nu este usoara. Se lucreaza cu persoane in varsta, multe dintre ele cu boli psihice greu de gestionat. Familiile ,majoritatea, sunt depasite de situatie cand au un batran ce are nevoie de asistenta continua. Si atunci , singura solutie este angajarea unei persoane care sa le asiste parintele . In ideea de economisire , majoritatea incearca sa profite oferind salarii minime , cu un orar ce presupune prezenta 24/24. Familia e multumita daca gaseste o ingrijitoare care le accepta conditiile iar ingrijitoarele , multe dintre ele nestiind limba la inceput, se multumesc cu cat li se ofera, bucuroase ca au un salariu , masa si locuinta (camera )asigurate si ca astfel , pot ajuta familia ramasa in tara. In general , interviul premergator angajarii inseamna si o prima evaluare a persoanei ce va fi angajata. Nimeni nu cere insa un certificat de evaluare a profilului psihologic al ingrijitoarei. Pentru ca , asa cum am scris mai sus , unele sunt ele insele victime ale abuzurilor si cu siguranta un certificat de gen le-ar pune in mare dificultate.
Ele vin cu cicatrici greu de vindecat. Munca de ingrijire a batranilor cu dizabilitati cere sa ai un echilibru psihic si autocontrol. Cu atatea nevoi si griji pentru cei ramasi acasa , acest echilibru este puternic zdruncinat. Orarul destul de solicitant , sarcinile complexe , distanta mare fata de cei dragi , lipsa de pregatire in lucrul cu persoane , nu fac decat sa subrezeasca si mai mult acel echilibru. Si astfel , in timp , semnele unei depresii sau chiar a unor manifestari psihice grave , incep sa se faca vazute. Sunt femei care fac aceasta munca 5-10-20 de ani. Inchise in casa cu un bolnav , de cele mai multe ori cu patologii grave . Stresul , rutina , efortul fizic si psihic isi spun cuvantul in atatia ani , incat de multe ori nu mai intelegi cine are mai multa nevoie de asistenta : bolnavul sau ingrijitoarea lui.
Se stie ca unii factori precum o schimbare majora din viata , un nou loc de munca , problemele financiare , problemele de cuplu, despartiri, divort, pierderea unei persoane dragi sau nasterea unui copil chiar , singuratatea , tristetea , oboseala , pesimism pana la ganduri de moarte sau suicid , stresul la locul de munca ori consumul de alcool , pot declansa stari de anxietate si depresie majora. Cand apar primele manifestari, mergeti la un medic !
Daca aveti oricare dintre aceste manifestari o perioada mai lunga de timp, consultati un psiholog sau un psihiatru si cereti sa va faca o evaluare . Pentru ca aceste simptome inseamna declinul capacitatii mentale. Iar pana la dementa , nu mai este decat un pas.
Daca va recunoasteti in aceste manifestari , urmati sfaturile specialistilor iar in cazurile grave , schimbati-va locul de munca. Alegeti activitati care sa va angreneze creierul , psihicul , activitati creative ,activitati in aer liber sau orice va ajuta sa depasiti depresia sau starea de anxietate , inconjurati- va de oameni pozitivi dar mai ales , nu stati izolati . Daca nu doriti sa urmati un tratament , discutati cu un prieten sau o persoana draga , cu un profesionist in domeniul sanatatii sau cu o persoana in care aveti incredere. Daca simtiti ca sunteti capabili sa va faceti rau sau aveti ganduri de sinucidere , sunati la 112 , telefonul national de urgenta sau la urmatoarele numere de mai jos . Orice amanare ar putea fi un pericol pentru voi dar si pentru cei din jurul vostru.

Daca credeti ca aveti nevoie imediata de ajutor , adresativa la Telefonul Amico , la numarul 199 284 284 sau la urmatoarele linii telefonice :

Linia de ajutor pentru prevenirea riscului de suicid care raspunde la numarul 331 87 68 950 , activ de luni pana vineri de la 10-18 , exclus zilele festive , caz in care raspunde secretariatul , unde puteti lasa un mesaj.

sau

Centrul de ascultare si ingrijire pentru disturbi psihici si prevenirea sinuciderilor , la numarul 800.809.999.

Despre politete , bune maniere si educatie…

Despre politete , bune maniere , educatie .

Cu sau fara stiinta , de cele mai multe ori uitam regulile elementare care ne ajuta sa ne comportam intr- o societate. Niciodata nu strica sa ne reamintim cateva dintre ele ? :

– Daca inviti pe cineva la un restaurant , asta inseamna ca tu platesti. Cu toate acestea , daca un barbat se ofera sa plateasca , femeia ar trebui sa accepte.
– NU pune telefonul pe masa cand esti invitat undeva decat daca astepti un telefon urgent altfel , asta inseamna ca telefonul este mai important decat compania.
– Tacamurile se folosesc in ordinea in care sunt asezate , dinspre exterior si pe masura ce avansezi cu felurile de mancare ajungi la tacamul de langa farfurie.
– Painea se rupe cu mana , nu se taie cu cutitul. NU se musca din paine !
– NU cere niciodata la pachet ceea ce iti ramane in farfurie !
– Sunt anumite subiecte care ar trebui evitate intr- o conversatie . De exemplu : varsta , religia , orientarea sexuala , familie , sanatate , daruri.
– Servetelul serveste ca sa te protejeze , sa nu iti patezi hainele , eventual sa te tamponezi in jurul gurii , in nici un caz sa iti sufli nasul !
– Fii politicos cu chelnerii si personalul si nu uita sa spui ” te rog ” sau ” multumesc ” .
– Suna intotdeauna inainte de a merge in vizita la cineva. Este neplacut sa te trezesti cu cineva la usa , intr- un moment mai ales de intimitate.
– NU iti deranja prietenii sau cunostintele sunand la ore destul de matinale sau foarte tarzii.
Decat daca fac parte din familie sau aveti un raport foarte apropiat.
– Cand sunam pe cineva , indicat este sa intrebam interlocutorul daca are timp sa vorbeasca.
– NU profitati de disponibilitatea sau bunatatea amicilor , chiar daca sunt gata sa va ajute oricand , asta nu inseamna ca sunt la dispozitia voastra 24 de ore .
– Pe facebook nu trimitem mesaje decat prietenilor , nu este ok sa trimitem un mesaj care are legatura cu profesia noastra unei persoane pe care nu o cunoastem si nici problemele de sanatate nu le trimitem medicului curant prin mesaj privat.
– Respectati- va intotdeauna interlocutorii , chiar daca in multe situatii impartasiti opinii diferite , nimeni nu- i perfect.
– NU intrati ” cu bocancii ” in viata privata a cuiva.
– Nu ajuta daca nu ti-a fost cerut ajutorul. Uneori este bine sa lasi oamenii sa mai primeasca si cate o lectie si sa gaseasca singuri solutii.
– Si nu in ultimul rand , nu confundati raportul de munca cu cel de familie si nu intrati in chestiunile personale ale angajatorilor decat doar daca ei simt nevoia sa vi se confeseze sau sa va ceara ajutorul.