Categorie: Atitudine

Romanul , dusmanul romanului ?

Ma intreaba facebook la ce ma gandesc.
Pai ma gandesc la faptul ca citesc tot mai des pe paginile unora sau pe grupuri ca , citez , ” in strainatate cel mai mare dusman al romanului este tot romanul ” .
Acum , daca as da anii inapoi si prin prisma experientelor avute , cred ca afirmatia in cauza nu are deloc o baza reala. Pentru ca si in tara existau persoane care faceau rau , si in tara existau ( si exista) patroni care te umilesc , vecini sau ” prieteni ” invidiosi , si in tara existau rautati si frecusuri intre rude , si in tara intalneam persoane care isi faceau interesul cu tine , colegi invidiosi care nu se dadeau in laturi sa iti ” puna o vorba buna ” la seful tau si inca multe alte chestiuni de gen.
Cred ca in realitate , nu conteaza pe ce pamant traiesti ca sa fii un om bun sau un om rau. Suntem noi care alegem sa fim buni sau rai. Care alegem sa facem fapte bune sau sa stam deoparte. Care alegem daca sa avem prieteni buni sau rai , invidiosi sau carora le permitem sa se foloseasca de noi. Suntem noi care permitem toate acestea. Pentru ca nu ne focalizam pe lucrurile pozitive. Pentru ca ne este mai usor sa demolam in loc sa construim. Pentru ca uneori mai putem gresi , alegand sa gandim intai cu inima. Si tot noi , care ne- o luam in freza atunci cand realizam ca am acordat credit cui nu merita. Toate acestea , nu depind de locul in care ne aflam ci de felul in care ne alegem prioritatile. Alegi sa ajuti , iti pasa de altii si gandesti ca poate tu esti cu un pic mai norocos ca altul. Ei , da, atunci trebuie sa fii pregatit sa primesti si reversul , cand constati ca ai fost doar folosit. Este o lectie pe care o primim , universul ne atentioneaza ca nu trebuie sa mai gresim.
La final , felul in care relationam , felul in care ne aratam admiratia , iubirea , disponibilitatea, totul se intoarce la noi…ca sa ne invete ceva.
Unii spun : ” gaseste oamenii buni si indeparteaza- te de cei rai ” .
Eu spun : ” gaseste binele din oameni si ignora raul din ei ” .
Buni sau rai , oriunde v- ati afla , va urez sa aveti o zi splendida si sa va mearga totul asa cum va doriti !

Romanii din strainatate, sclavi ?

Nu vreau sub nici o forma sa inteleg si sa accept chestia aia cu “romanii din strainatate sunt sclavi”.
Bai frate , pai astia care afirmati asta , inseamna ca nu ati vazut ce inseamna sclav in Romania.
Nu ati vazut cum hotii iti dadeau lectii de morala si incompetentii le stiau pe toate.
Nu ati avut poate sefi care te considerau proprietatea lor , decizand in numele tau si taindu-ti dreptul la o opinie , pentru ca nu- i asa , el era stapanul. Nu ati avut sefi lipsiti de orice forma de respect , tipul ala de menefreghisti , care tipau si amenintau ca daca nu- ti convine , sunt 200 de nemancati la poarta care asteapta sa fie angajati. Nu ati vazut cum , cu ceva ani in urma , se fura orice si de oriunde….or mai fi si acum astfel de practici , nu stiu sa spun dar cu ani in urma daca nu furai macar un cui din fabrica unde lucrai , o ceapa de la cantina spitalului sau macar un borcan de bulion , nu te numeai ” descurcaret”. Aia nici macar sclavie nu se mai chema….aia era exploatare pura. Pentru ca salariile nu iti permiteau sa acoperi toate nevoile familiei si atunci , fiecare ciupea ce putea.
Aveam niste sefi si sefuti in tara care dupa revolutie incercasera sa se pripaseasca pe aici , crezand ca n-au mai vazut italienii meseriasi ca ei. In realitate , nu stiau nici o meserie , frecventasera doar ” scoala de smecheri ” si credeau ca o sa ii astepte Italia , Franta , Germania , Spania , cu covorul rosu. N- au facut prea multi purici pe unde au fost , ca astia , ” strainezii”, aveau si ei smecherasii lor si nu mai voiau altii….asa ca le-au urat ” drum bun” patriotilor nostri si ni i-au expediat acasa.
Intorsi acasa , oamenii astia aveau grija sa ne aminteasca in fiecare zi ca ei au muncit afara , ca au experienta vestului ( la furat ? ) si ca noi , astia de prestam pe tarlaua nationala si nu trecuseram granita inca , suntem deja pe linia moarta… ca trecuti de 40 de ani , nu ne mai angajeaza nimeni, spuneau ei. Umilinte , exploatare , si toata gama de teme invatate la scoala lor de smecheri , doar pentru a te tine sub control si a nu avea curaj sa deschizi gura sau ochii.
Nu cred ca toti cei care au emigrat au fost directori in tara iar in afara fac munci sub demnitatea lor , pentru a putea fi numiti sclavi. Conform dictionarului explicativ , sclav este acea fiinta lipsita de orice drepturi , aflata in proprietatea deplina a unui stapan , care satisface servil si cu o supunere oarba , vointa acestuia.
Acum , pentru cine inca nu a aflat , romanii care traiesc in afara tarii sunt in marea majoritate angajati in fabrici , spitale , case de batrani , comert, turism sau chiar in familii private. Adica , angajati cu un contract national de munca , avand acelasi tratament ca bastinasii.
Si atunci , unde este sclavia ? De ce ar trebui sa se simta sclav un medic, un asistent, un constructor sau o badanta care muncesc cu un contract de munca si li se respecta drepturile ? De ce ar trebui sa se simta sclava o asistenta italiana de exemplu care , prin natura meseriei este obligata sa efectueze si interventii mai putin placute ? Aspiratii sau clisme , ca sa dau doar un exemplu.
De ce ar trebui sa se simta sclav un constructor care lucreaza pe frig , ploaie sau canicula , daca asta presupune meseria lui ?
De ce ar trebui sa se simta sclavi ospatarii sau cameristele care muncesc in hotelurile italiene , franceze , spaniole , daca lucreaza si sunt retribuiti conform unui contract de munca legal ? De ce ar trebui sa se simta sclav cineva care si- a deschis propria afacere ?
Mentalitatea asta a romanului ca daca speli batrani , dai cu matura sau stergi praful inseamna sclavie , e o munca umilitoare , este depasita.
Traim in secolul XXI , dragilor.
Nu te poti numi sclav daca faci o munca legala , care te ajuta sa traiesti demn .
Romania a exportat in ultimii ani multa forta de munca. Nu a exportat doar ” sclavi ” , nu , cei ce se considera sclavi sunt aceia carora nu le plac regulile , cei care traiesc dupa legi proprii si nu se adapteaza nicaieri.
Romania a exportat si profesionisti : medici , asistenti , ingineri , profesori , economisti care muncesc in sistemul bancar , profesionisti care muncesc in industria navala , avocati care pledeaza alaturi de colegii lor de alte nationalitati si in multe alte domenii.
Pana la urma , si acasa existau astfel de munci. Diferenta o fac atitudinea , respectul si nu in ultimul rand , tratamentul economic.
Alegerea este a fiecaruia. Poti sa alegi sa traiesti ca sclav in tara ta sau oriunde. E doar chestiune de autostima . Aroganta si lipsa de principii sanatoase a multora nu le dau voie sa inteleaga ca in lumea asta , orice munca pe care o faci legal si cinstit si care te ajuta sa traiesti demn , este un job ca oricare altul si nu o sclavie.
Sclavie este atunci cand ramai prizonierul propriilor mentalitati retrogade pentru o viata intreaga.

Il pensiero del mattino

Il pensiero del mattino …

* Per me “lo stato” sono quelli che “stanno bene”. Non gliene importa nulla di nessuno.

Quando non ci sono soldi ci si rimboccano le maniche. Oltre i gomiti.
È valso per tutti quelli che siamo emigrati per lavorare. Per lavorare come migrante non facciamo più in tempo a salutare le mamme che stanno morendo, che si spengono aspettandoci, siamo talmente lontano che arriviamo soltanto al funerale, non vediamo i figli come crescono, le recite, il loro primo amore, non andiamo ai matrimoni di fratelli, sorelle o nipoti, non c’è ne festa ne chiesa né tradizione.
Non c’è niente. Solo lavoro.
Perciò no possiamo permetterci di fare le crocerossine.
Non possiamo lavorare per comodi altrui.
Lavoriamo duramente, come se avessimo un altra vita di scorta, da viverla nei migliori dei modi….
Però anche i parenti dei poveri anziani devono fare la loro parte.
Esserci! Collaborando e non solo dettando!
Tutto qua. I pesi, perché pesi lo sono, e pesi diventeremo anche noi, i pesi non possono essere lasciati soltanto su una persona, ossia la badante, anche se fosse una santa caterpillar ! *

Text Violeta Nazare

Despre depresia ingrijitoarelor de batrani

Despre depresia ingrijitoarelor de batrani care ajung la Socola , au curs rauri de cerneala internautica. S-au facut filme , emisiuni televizate, s-au scris tone de articole , s-au constituit grupuri de profil pe care , printre altele se dezbate si acest fenomen , mai putin despre preventie si tratamente.
Cauzele fenomenului pe cat sunt de cunoscute , pe atat sunt de minimalizate de catre organele abilitate sau de catre cei ce au contactat o boala depresiva.
Nu este cazul sa amintesc ca majoritatea femeilor care au ales sa faca aceasta munca ,vin din medii defavorizate, ca urmare a unei politici sociale imbecile a statului roman.
Aceste femei au gasit ca ultima solutie plecarea , prin care au sperat ca isi vor imbunatati viata lor si a familiei lor. Altele , victime ale violentei domestice , au cautat un refugiu prin indepartarea de mediul in care au trait , visand la o viata in care sa fie respectate ca fiinte umane. Acestea din urma , in bagajul lor nu au adus doar minimele lucruri necesare unui nou inceput ci si efectele unei vieti traita in saracie , scandaluri , batai, abuzuri de tot felul. Au plecat in lume sa ingrijeasca batrani. Nu au stiut nimic despre cum se face aceasta munca , atunci cand au decis sa o faca. Multe in tara aveau alte meserii iar schimbarea profilului lucrativ au privit- o ca pe o provocare.
A lucra cu persoane in varsta ori cu diferite patologii , presupune inainte de toate calitati umane.
Intelegerea suferintei si neputintei celuilalt.
Presupune ca macar pentru cateva minute sa te pui in pielea lui si sa incerci neputinta pe care o incearca el.
Presupune , daca nu ai o minima calificare , sa ai macar dorinta de a invata din mers , de a te raporta la nevoile persoanei care are nevoie la randul ei de ajutorul tau.
Presupune intai de toate umanitate si respect. Orice persoana redusa la stadiul de a depinde de altii merita respect. Pentru ca este o fiinta umana.
Munca asta presupune responsabilitate si echilibru, in special emotional.
Sunt din ce in ce mai frecvente cazurile de agresiuni asupra batranilor ingrijiti de catre cei/cele care ii asista. Nimeni nu se intreaba cum se poate stopa fenomenul. Desigur ca munca in sine nu este usoara. Se lucreaza cu persoane in varsta, multe dintre ele cu boli psihice greu de gestionat. Familiile ,majoritatea, sunt depasite de situatie cand au un batran ce are nevoie de asistenta continua. Si atunci , singura solutie este angajarea unei persoane care sa le asiste parintele . In ideea de economisire , majoritatea incearca sa profite oferind salarii minime , cu un orar ce presupune prezenta 24/24. Familia e multumita daca gaseste o ingrijitoare care le accepta conditiile iar ingrijitoarele , multe dintre ele nestiind limba la inceput, se multumesc cu cat li se ofera, bucuroase ca au un salariu , masa si locuinta (camera )asigurate si ca astfel , pot ajuta familia ramasa in tara. In general , interviul premergator angajarii inseamna si o prima evaluare a persoanei ce va fi angajata. Nimeni nu cere insa un certificat de evaluare a profilului psihologic al ingrijitoarei. Pentru ca , asa cum am scris mai sus , unele sunt ele insele victime ale abuzurilor si cu siguranta un certificat de gen le-ar pune in mare dificultate.
Ele vin cu cicatrici greu de vindecat. Munca de ingrijire a batranilor cu dizabilitati cere sa ai un echilibru psihic si autocontrol. Cu atatea nevoi si griji pentru cei ramasi acasa , acest echilibru este puternic zdruncinat. Orarul destul de solicitant , sarcinile complexe , distanta mare fata de cei dragi , lipsa de pregatire in lucrul cu persoane , nu fac decat sa subrezeasca si mai mult acel echilibru. Si astfel , in timp , semnele unei depresii sau chiar a unor manifestari psihice grave , incep sa se faca vazute. Sunt femei care fac aceasta munca 5-10-20 de ani. Inchise in casa cu un bolnav , de cele mai multe ori cu patologii grave . Stresul , rutina , efortul fizic si psihic isi spun cuvantul in atatia ani , incat de multe ori nu mai intelegi cine are mai multa nevoie de asistenta : bolnavul sau ingrijitoarea lui.
Se stie ca unii factori precum o schimbare majora din viata , un nou loc de munca , problemele financiare , problemele de cuplu, despartiri, divort, pierderea unei persoane dragi sau nasterea unui copil chiar , singuratatea , tristetea , oboseala , pesimism pana la ganduri de moarte sau suicid , stresul la locul de munca ori consumul de alcool , pot declansa stari de anxietate si depresie majora. Cand apar primele manifestari, mergeti la un medic !
Daca aveti oricare dintre aceste manifestari o perioada mai lunga de timp, consultati un psiholog sau un psihiatru si cereti sa va faca o evaluare . Pentru ca aceste simptome inseamna declinul capacitatii mentale. Iar pana la dementa , nu mai este decat un pas.
Daca va recunoasteti in aceste manifestari , urmati sfaturile specialistilor iar in cazurile grave , schimbati-va locul de munca. Alegeti activitati care sa va angreneze creierul , psihicul , activitati creative ,activitati in aer liber sau orice va ajuta sa depasiti depresia sau starea de anxietate , inconjurati- va de oameni pozitivi dar mai ales , nu stati izolati . Daca nu doriti sa urmati un tratament , discutati cu un prieten sau o persoana draga , cu un profesionist in domeniul sanatatii sau cu o persoana in care aveti incredere. Daca simtiti ca sunteti capabili sa va faceti rau sau aveti ganduri de sinucidere , sunati la 112 , telefonul national de urgenta sau la urmatoarele numere de mai jos . Orice amanare ar putea fi un pericol pentru voi dar si pentru cei din jurul vostru.

Daca credeti ca aveti nevoie imediata de ajutor , adresativa la Telefonul Amico , la numarul 199 284 284 sau la urmatoarele linii telefonice :

Linia de ajutor pentru prevenirea riscului de suicid care raspunde la numarul 331 87 68 950 , activ de luni pana vineri de la 10-18 , exclus zilele festive , caz in care raspunde secretariatul , unde puteti lasa un mesaj.

sau

Centrul de ascultare si ingrijire pentru disturbi psihici si prevenirea sinuciderilor , la numarul 800.809.999.

Despre politete , bune maniere si educatie…

Despre politete , bune maniere , educatie .

Cu sau fara stiinta , de cele mai multe ori uitam regulile elementare care ne ajuta sa ne comportam intr- o societate. Niciodata nu strica sa ne reamintim cateva dintre ele 😛 :

– Daca inviti pe cineva la un restaurant , asta inseamna ca tu platesti. Cu toate acestea , daca un barbat se ofera sa plateasca , femeia ar trebui sa accepte.
– NU pune telefonul pe masa cand esti invitat undeva decat daca astepti un telefon urgent altfel , asta inseamna ca telefonul este mai important decat compania.
– Tacamurile se folosesc in ordinea in care sunt asezate , dinspre exterior si pe masura ce avansezi cu felurile de mancare ajungi la tacamul de langa farfurie.
– Painea se rupe cu mana , nu se taie cu cutitul. NU se musca din paine !
– NU cere niciodata la pachet ceea ce iti ramane in farfurie !
– Sunt anumite subiecte care ar trebui evitate intr- o conversatie . De exemplu : varsta , religia , orientarea sexuala , familie , sanatate , daruri.
– Servetelul serveste ca sa te protejeze , sa nu iti patezi hainele , eventual sa te tamponezi in jurul gurii , in nici un caz sa iti sufli nasul !
– Fii politicos cu chelnerii si personalul si nu uita sa spui ” te rog ” sau ” multumesc ” .
– Suna intotdeauna inainte de a merge in vizita la cineva. Este neplacut sa te trezesti cu cineva la usa , intr- un moment mai ales de intimitate.
– NU iti deranja prietenii sau cunostintele sunand la ore destul de matinale sau foarte tarzii.
Decat daca fac parte din familie sau aveti un raport foarte apropiat.
– Cand sunam pe cineva , indicat este sa intrebam interlocutorul daca are timp sa vorbeasca.
– NU profitati de disponibilitatea sau bunatatea amicilor , chiar daca sunt gata sa va ajute oricand , asta nu inseamna ca sunt la dispozitia voastra 24 de ore .
– Pe facebook nu trimitem mesaje decat prietenilor , nu este ok sa trimitem un mesaj care are legatura cu profesia noastra unei persoane pe care nu o cunoastem si nici problemele de sanatate nu le trimitem medicului curant prin mesaj privat.
– Respectati- va intotdeauna interlocutorii , chiar daca in multe situatii impartasiti opinii diferite , nimeni nu- i perfect.
– NU intrati ” cu bocancii ” in viata privata a cuiva.
– Nu ajuta daca nu ti-a fost cerut ajutorul. Uneori este bine sa lasi oamenii sa mai primeasca si cate o lectie si sa gaseasca singuri solutii.
– Si nu in ultimul rand , nu confundati raportul de munca cu cel de familie si nu intrati in chestiunile personale ale angajatorilor decat doar daca ei simt nevoia sa vi se confeseze sau sa va ceara ajutorul.

Asa, DA !

Biserica Ortodoxă Română a donat aparatură de 60.000 euro pentru trei spitale din Capitală

Spitalele „Grigore Alexandrescu”, „Marie Curie” şi „Elias” din Capitală au primit aparate medicale noi în valoarea de 60.000 de euro de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului. Banii au fost strânși din donații și sponsorizări. Printre aparate se numără și un înlocuitor de plămâni, singurul de aceste tip din Europa de Est.

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, un grup de voluntari şi binefăcători de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, coordonați de părintele arhimandrit Ciprian Grădinaru, Eclesiarhul paraclisului, a donat vineri, 20 august 2015, aparatură medicală spitalelor „Grigore Alexandrescu”, „Marie Curie”, „Elias” din Bucureşti, informează basilica.ro.

Spitalul Universitar de Urgenţă „Elias” şi Spitalul clinic de urgenţă pentru copii „Grigore Alexandrescu” au primit câte un aparat pentru măsurarea transcutanată a bilirubinei de tip JM105, de ultimă generaţie, în valoare de 15.748 lei fiecare.

Sursa :
http://miscareaderezistenta.ro/article-14809.html?fbclid=IwAR2qDoyHdTxT9rey1V7HZpqa_X69a87F4HuP2gfEXqoOpVCIp04AAHIqBi0

Demnitate, vaicareala ….sau antiromanism ?

Se spune ca romanu-i mandru si pe oriunde merge , trebuie sa demonstreze musai ca niciunul nu-i ca el.Nu am inteles niciodata tipul asta de orgoliu , doar daca ma gandesc ca avem foarte multe carente la capitolul educatie sau simt civic. Unii au ramas corigenti la lectia de demnitate si ori de cate ori au ocazia, se mai plang un pic…de parca ar veni cineva sa ne ajute sa evoluam sau sa ne bage-n traista. Anii comunismului si-au lasat amprenta asupra multora,care duc cu ei mai departe vaicareala pe care incet , incet , o transforma in mod de viata. Ca erau multe lipsuri in comunism , se stie . Ceausescu dorea sa plateasca debitul public. Ca programul tv era de doar doua ore , seara, se stie si asta . Pentru ca Ceausescu isi dorea ca romanul sa munceasca , tara nu avea nevoie de paraziti. Ca alimentele erau rationalizate ( dar depozitele de alimente din toata tara erau pline ) si asta se stie. TOTUSI , nimeni nu murea de foame. Chiar daca alimentarele erau pline de conserve de peste si ghiveci cu legume , salamuri , nu am auzit ca cineva sa fi murit din cauza asta. Am trait acei ani si am simtit pe pielea mea ce insemna comunismul. De la insistenta cu care “toarsu” secretar voia sa te faca neaparat membru de partid , pana la vizitele “organului” la vecinii de apartament , ca sa ia informatii despre tine. De la urmarirea prietenilor sau familiei , pana la frica cu care cate un bunic sau parinte , ascultau seara Vocea Americii sau Europa Libera , cu radioul ascuns sub perna sau sub plapuma, ca sa nu se auda din strada. De la excursiile organizate in afara pe care erai liberi sa le faci dar nu inainte de a -ti fi fost controlati si dintii din gura sau dat cu subsemnatul la securitate , promitand ca o sa te intorci. De la sefii care te primeau jovial ca apoi sa iti ceara sa iti “torni ” colegii de munca , chiar si pentru chestiuni minore . Ziceam ca am trait toti anii astia si am simtit pe pielea mea toate acestea.
Cozile la ” boxe ” – acea modalitate prin care anumite produse de prima necesitate se vindeau afara din magazin, pentru ca oamenii se calcau in picioare ca sa apuce macar un pic , da, si alea le-am trait. Cozi la lapte , cozi la branza , foi de dafin , piper , bomboane de pom sau bomboane cubaneze , unt , banane pe care le cumparam (mai bine zis ni se vindeau ) aproape verzi si le puneam pe dulap, langa gutui ,sa se coaca. Cozi la pui , la carne , la cafea , la ness , la cate si mai cate. Toti cei ce am trait acele vremuri , le-am simtit. Si copiii nostri le-au simtit pe pielea lor. Si totusi , nimeni nu murea de foame. Intotdeauna se gasea o alternativa. De la chiftelele facute din salam , pana la painea facuta in casa sau cococi coapte pe plita. Imi amintesc ca desi erau atatea privatiuni , mama intotdeauna gasea o solutie ca sa aiba ce sa ne puna pe masa. Lapte , oua , legume , nu ne lipseau niciodata ….ca si porcul de Craciun dealtfel , crescut si ingrijit de noi. Se cultiva grau , porumb , iar iarna nu ne faceam probleme ca zapada putea sa fie si de un metru , ca intotdeauna aveam ce pune pe masa. Fructele , merele si perele in special , se primeau la schimb pe porumb , malai sau faina . Cand in ultimii ani ai lui Ceausescu s-a strans cureaua rau , erau destule produse care se vindeau pe sub mana , astfel ca daca iti doreai o cafea buna , o gaseai intotdeauna adusa de cineva din afara si o plateai la salariu….plus multe alte produse ce nu se gaseau in magazine. La fel si cu carnea , este drept ca nu o cumparam cu pretul de pe piata , dar o aveam. Zaharul , uleiul , desi rationalizate , aveam intotdeauna cat sa ne ajunga. Cineva spunea ca nu existau prajituri in acele timpuri. Poate … unde am trait eu , erau ….si erau de multe feluri. Dar mama stia sa ne faca cozonaci , gogosi si orice alta prajitura de casa…ca asa era femeia romanca , gospodina si inventiva.
De ce scriu toate astea ? sunt convinsa ca multi ati trait acei ani . Scriu pentru ca nu mai suport sa se vorbeasca rau despre Romania . Pentru ca nu mai suport sa se deformeze adevarul , atunci cand promovam imaginea tarii. Pentru ca nu mai suport “strutzocamilele ” care , daca au trait cativa ani in afara si au dat de bine , arunca cu noroi in tara noastra. Si in vremurile pe care le-au trait . De aceea si foarte multe intrebari care ni se pun la inceput aici , se refera la ” daca aveam televizor , daca aveam fier de calcat sau daca si la noi existau autobuze ” . Fac alergie la nesimtirea unora de a-si ponegri tara. Un cont este sa vorbesti despre niste vremuri si alta sa te vaiti continuu sau sa scoti in evidenta doar latura negativa a natiei tale. Este plina Italia de povesti cu femei romance care spun ca au plecat de acasa pentru ca aveau barbatii betivi si batausi. Pana la urma , fiecare a avut ce si-a ales ….ori cum si l-a educat . Cand nu mai este nimic de facut , pui punct dar ai demnitate si nu te vaiti italienilor sa vada ce poama de barbat ai tinut. Ca de aia si italiencele se tem ca vin esticele si le fura barbatii , ca romancele isi ponegresc barbatii peste tot . Prea mult se promoveaza o imagine negativa despre noi, despre tara noastra.
Prea multe “cotzofene” care s-au trezit peste noapte italience , prea multe curci care se dau pasari exotice ( de parca n-am sti cine sunt sau ce au fost ) , isi dau cu parerea despre trecut , despre Romania si despre oamenii ei. Este usor sa stai pe margine si sa bati campii din taste , acum cand iti este bine. Dar se uita faptul ca in esenta , fiecare dintre noi este imaginea tarii . Asa cum stim fiecare in parte, sa o promovam…cu bune sau mai putin bune….
putina demnitate si bun simt , va rog !

Numere romanesti , final de poveste …

Explodeaza ranza in roman daca nu da el cu mucii- n fasole si urla pe toate canalele cat sunt italienii de rasisti ca le cere sa respecte noile prevederi din codul rutier.
Ca multi primesc bani lunar de la statul italian pentru parintii , sotii sau copiii din Romania , asta nu mai conteaza.
Ca rudele lor din tara se trateaza pe banii mei , ai tai , ai lui , ai tuturor celor ce platim taxe , pensii si impozite , iar nu se pune.
Ca parintii multora primesc pensie sociala de la statul italian ( circa 500 euro lunar ) , fara ca acestia sa fi muncit o zi si sa plateasca taxe in Italia , nici asta nu se spune.
Primesc romancele care nasc in Italia bonus pentru nou nascuti ? Primesc.
Primesc familiile cu copii mici alocatii ? Primesc.
Primesc romanii case sociale de la statul italian ? Primesc !
Primesc parintii ajutoare si scutiri pentru gradinita ,scoala sau facultatea copilului ? Primesc si asta.
Are romanul dreptul, ca orice italian de altfel , la scaderi de impozite cand isi face declaratia de venit ? Are !
Isi cumpara romanul mobila , electrodomestice sau isi renoveaza casa si statul la sfarsit de an ii mai da si niste bani inapoi din cat a cheltuit ? Ii da ! De la 19-60 % din suma cheltuita.
Primesc romanii ce lucreaza ori sunt someri sau pensionari si traiesc aici , primesc asistenta medicala gratuita ? Cu mici exceptii, in functie si de venit , primesc !
Acum italienii nu mai sunt rasisti ? Cand primiti este bine , cand trebuie sa dati nu mai este ok .
Fierbe pielea pe roman si urla pe unde ii vine , ca il obliga statul sa isi inmatriculeze masinile in Italia. Pai logic vorbind , daca tot traiesti si muncesti aici ( ca doar nu ai statut de turist ) si beneficiezi de tot ce am enumerat mai sus , nu este normal sa iti inmatriculezi si masina si sa platesti taxe ca orice italian ? Stiu , e o diferenta intre suma platita ca asigurare in Romania si cea platita aici . Dar daca , doamne fereste , acelasi roman care se lamenteaza acum , face un accident si nenoroceste o viata , cine si cat plateste acea viata ? Cu o asigurare de 80 de euro romaneasca ? Legile sunt doar pentru fraieri ?
Smecheriile prin care romanasul descurcaret ii fenta pe straini , au inceput sa se adune . Statul italian vrea ca la drepturi egale , si obligatii egale . De ce ar fi romanul mai cu motz ? Este inutil sa dati vina pe Salvini , Dragnea sau Dancila , legea exista si inainte.
Ah si sa nu uit   , vad pe unele grupuri asa zise luari de pozitie prin care niste asa zisii profesionisti , inainteaza scrisori deschise guvernului , ca sa mai prelungeasca vezi doamne data pana la care romanii posesori de masini se pot pune in regula. Lasand deoparte ridicolul , este interesant ce mai nascocesc acesti ” profesionisti” ca sa isi atraga clientela. Nu conteaza ca initiativa lor va ajunge la cosul de gunoi al vreunui aghiotant la minister , important este ca ei sa convinga turma de fraieri ca se zbat si fac si dreg pentru romani. Daca nu i- as cunoaste as crede ca o fac gratuit dar ma bucur ca am patru ochi. Sper ca posesorii de masini sa caste bine ochii si sa inteleaga ca atata vreme cat traiesc si muncesc aici , cat beneficiaza de niste drepturi , trebuie sa respecte legile statului care ii gazduieste.

Romania -100 de ani de la Marea Unire

Judecam prea des Romania , sub impulsul neajunsurilor sau frustrarilor proprii din ultimii treizeci de ani.

Romania – patria in care ne-am nascut si unde avem radacinile. Astazi mama noastra , Romania, sarbatoreste o suta de ani de la( re) reintregire . O suta de ani de istorie , de evenimente , de unitate.

1918 ramane un eveniment incontestabil in istoria Romaniei , poate cea mai sublima pagina de istorie din trecutul nostru. Maretia acestui eveniment sta in faptul ca este o fapta istorica a intregii natiuni romane si ca a fost posibil nu datorita vreunui om politic , a unui guvern sau a unui partid politic ci prin vointa poporului si prin varsare de sange.

Noi , cei ce astazi sarbatorim impreuna cu tara , suntem beneficiarii acestui fapt istoric , a jertfei celor un milion de romani morti in primul razboi mondial pentru unitatea tarii . A sarbatori astazi nu este un fapt banal , este daca vreti, respectul pe care fiecare dintre noi il datoram istoriei noastre si jertfei inaintasilor nostri. Multi dintre cei plecati peste granite au toate motivele sa fie suparati pentru felul in care Romania a fost gestionata de la ’89 incoace dar asta nu trebuie sa ne stirbeasca respectul pe care-l datoram inaintasilor nostri. Marea Unire nu a fost infaptuita de personaje contemporane ci de patrioti vizionari , de conducatori gata oricand sa isi dea viata pentru tara.

In cei o suta de ani de istorie , centenarul ne gaseste mai dezbinati ca niciodata… si asta s-a vazut ori de cate ori a trebuit sa facem front comun pentru binele tarii, pentru a ne fi mai bine noua, tuturor. Emigratia , a fost colacul de salvare pentru multi dintre  cei ce au ales o viata mai buna. Suntem o  generatie sacrificata dar adevaratii eroi sunt cei ramasi acasa , victime ale unui sistem ce sta sa moara. Romania nu trebuie sa moara. Romania suntem toti , indiferent pe unde suntem imprastiati. Romania , chiar daca nu recunoastem , ne cheama mereu….pentru ca acolo avem radacinile . Pribegim zeci de ani dar majoritatea ne dorim ca intr-o zi sa ne intoarcem in Romania noastra . Romania astazi inseamna pace , siguranta , inseamna traditii, inseamna omenie , inseamna o tara civilizata si oamenii ei . Sa nu lasam Romania sa moara ! sa o ajutam fiecare dupa puterile noastre , astfel ca intr-o zi sa ne primeasca asa cum o mama iubitoare isi primeste copiii sai rataciti.

La multi ani , Romania !

La multi ani , romani , oriunde v-ati afla !

25 noiembrie- Ziua internationala impotriva violentei asupra femeii

Cand Atotputernicul a creat femeia, a construit- o din coasta barbatului. A creat- o fragila , rabdatoare si puternica .
Astazi este decretata zi internationala impotriva violentei asupra femeilor. Da , a acelei armate tacute de femei abuzate si maltratate … si care nu au intotdeauna puterea sa se ridice mai presus de forta pumnului , a umilintei sau atrofierea psihicului , de catre agresorii lor.
Acele femei care nu MAI au puterea sa creada ca mai presus de orice, au aceleasi drepturi cu barbatul. Da , cu acela ce crezandu- se stapan pe vieti , prin legi proprii , schingiuie suflete.
Violenta….de la o palma primita ” la nervi ” sau la ” una mica ” cu prietenii , pana la un intreg arsenal cu care barbatul poate distruge echilibrul si demnitatea unei femei.
Mi-ar fi placut sa fiu nascuta din creierul barbatului , sa spun si eu : ” ciao , bella , ti do un passaggio ” ?
Mi-ar fi placut sa fiu un barbat ca sa nu ma priveasca nimeni cu curiozitate cand imi pierd vremea in fata unei sticle de bere….sau la ” slot machine ” unde arunc si ultimii bani cu care as putea intetine familia o saptamana sau o luna.
Mi-ar fi placut sa fiu un barbat ca sa fac scandal si sa imi vars nervii pe femeie ori de cate ori nu-mi gasesc chilotii ori ciorapii , din gramada de haine imprastiate peste tot.
Mi-ar fi placut sa fiu un barbat ca sa aud ca ” marimea nu conteaza ” , fara a ma gandi ca de fapt femeia se refera la creier si nu la penis.
Mi-ar fi placut sa fiu un barbat pentru a nu ma mai simti in pericol cand trebuie sa semnez o demisie in alb.
Mi-ar fi placut sa fiu un barbat , ca sa nu mai fiu obligata sa ma las pipaita de cate un sef libidinos , cand merg la un interviu….si sa mi se propuna un salariu la jumatate fata de al unui barbat. Ca daca femeia este platita la jumatate , atunci si serviciile ei ar fi trebuit reduse la jumatate. Curatenie in casa , pe jumatate …gatit , spalat , pe jumatate….ingrijit copiii , tot pe jumatate….dragoste cu barbatul , tot pe jumatate.
Dar nu sunt un barbat…
Sunt multumita ca sunt femeie dar nu ma pot impaca , virgula , cu ideea ca femeile care au trait violente si agresiuni psihologice , acele femei care au avut curajul de a denunta barbatul lor violent , nu au fost si nu sunt inca protejate.
De ce ? De ce femeile trebuie sa astepte o alta agresiune pentru ca acel rahat de animal care le maltrateaza , care le reduce intr- atat incat le anuleaza ca fiinte , de ce acei indivizi nu sunt arestati si inchisi ? De ce dupa ce au fost denuntati , se intorc acasa unde isi continua ” opera ” de distrugere psihologica si fizica a fiintei careia , candva , i-au jurat iubire ? De ce trebuie lasat in libertate un individ care distruge suflete ?
Femeia , trebuie sa faca primul pas si sa denunte astfel de tratamente. Al doilea pas , trebuie sa il faca societatea. Da , societatea care , de cele mai multe ori , ramane muta si impasibila.
Sunt multumita ca sunt o femeie dar nu pot accepta ideea ca as putea semna o demisie in alb daca as fi insarcinata….ca as putea accepta un job unde prima intrebare sa fie : ” intentionezi sa faci un copil ? ” sau ca la intoarcerea din concediul de maternitate , as putea gasi postul ocupat.
Sunt multumita ca sunt o femeie dar nu pot accepta ideea ca orice agresiune , orice violenta , care i se intampla femeii , este mereu din vina ei. O acuza , o agresiune psihologica care , repetata , poate distruge si crea rani ireversibil vindecabile.
Sunt multumita ca sunt o femeie pentru ca am curajul de a spune NU. Nimeni nu iti da dreptul tie , ca barbat , sa obligi femeia la ceva contra vointei ei.
Cand femeia spune NU , tu , barbat feroce , trebuie sa intelegi ca NU, este NU !
Nimeni nu iti da dreptul sa o atingi fara voia ei ! Si daca mai esti si beat , atunci fapta ta este si mai grava. Nimeni nu iti da dreptul de a o abuza , de a o violenta doar pentru ca tu esti mai puternic .
Apoi , nu trebuie sa scrie in nici o parte ca o femeie pentru a nu mai fi agresata , abuzata si violentata , trebuie sa fie un model de virtute.
Trebuie sa decida EA cand , cum si cu cine….si nu esti tu , “barbatule ” ce esti care trebuie sa o constrangi.
Pentru ca femeia este cea care, chiar daca nu se vede , in multe familii este stalpul casei , cea care se imparte intre familie si cariera si care lupta cu prejudecati .
A ierta o data si inca o data , lasa loc de crearea altor si altor violente iar cei ce o fac nu trebuiesc lasati nepedepsiti.
Spuneti NU oricarei forme de violenta asupra femeilor si actionati in consecinta , ori de cate ori situatia o impune !

Imagini pentru nu violentei impotriva femeii