Curcubeu si suflete…

Noi , oamenii, gandim ca suntem singurele fiinte dotate de ratiune si ca am fost creati cu un scop. Doar ca instinctul de supravietuire nu l-a ajutat intotdeauna pe om sa evolueze in sensul pozitiv. In situatii de criza omul a demonstrat ca reactiile nu duc intotdeauna la o evolutie ci la o stabilire a ierarhiei. De aceea , chiar daca se spune ca omul este o fiinta superioara , de cele mai multe ori animalele si vietuitoarele in general , ne-au demonstrat ca inteligenta nu apartine doar regnului uman. Experienta pe care multi o au cu animalele de companie , demonstreaza net ca i-a ajutat sa evolueze , sa devina mai intelegatori , mai buni , cu cei din jur . Unii dintre cei ce aleg sa traiasca fara un animalut de companie , o pasare , o broasca testoasa sau alte vietati care lumineaza existenta noastra , o fac din motive diverse , personale poate , dar si din egoism. Imi amintesc primele zile cand am venit acasa cu un suflet de catel , o bishonica culoarea cafelei cu lapte , abia intarcata …..cate discutii …ca isi facea nevoile peste tot , saracuta. Incet , cu rabdare , a invatat ca nu poate face oriunde . Imi mai amintesc si ca mica fiind , catelusa mea , o duceam in brate cand era cazul sa intru in vreun magazin. O data , un nene mi-a reprosat ca , chiar in brate tinand-o ( avea doar vreo doua kile ) , as face bine sa nu mai intru cu catelul in magazin si mi-a recomandat ca mai bine as creste un copil decat un catel. Inutil sa-i fi spus individului ca aveam trei copii deja , ca acest suflet ne colora zilele . Ca stia sa se bucure ori de cate ori vreunul dintre noi se intorcea acasa. Ca uneori , ne mai certa , ca uneori obositi fiind , trebuia sa o scoatem afara pentru ca si ea avea nevoie de miscare si aer ca noi toti. De multe ori puneam prioritatile noastre in fata prioritatilor ei , nu aveam niciodata suficient timp pentru a petrece cateva minute sau ore afara, impreuna. Cand s-a imbolnavit , ma privea si din ochii ei margelati , imi transmitea suferinta ei. Experienta cu ea ne-a sensibilizat , ne-a aratat unde gresim , ne-a aratat ce inseamna sa iubesti neconditionat ( chiar daca uneori nu o aratam ) . Abia dupa pierderea ei am realizat ca noi oamenii , suntem egoisti….nu ne trebuie nici o scoala care sa ne invete asta . Este suficient sa traiesti in casa cu un animalut. De la ele, de la animale , chiar daca unora le place sa le spuna necuvantatoare , avem multe de invatat. Iubirea neconditionata , solidaritatea , inteligenta , sacrificiul chiar , nu sunt specifice doar omului. Cand Dumnezeu cheama la el aceste creaturi , este pentru ca le iubeste ….pentru ca noi sa stim ca acolo , in raiul lor , sunt fericite iar noi , sa fim fericiti pentru ele.

La leggenda del Ponte dell’Arcobaleno

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *