Daca n-ar fi Eminescu….
La 15 iunie 1889, Titu Maiorescu nota în jurnalul său: “Astăzi a murit Eminescu, în institutul de alienaţi, de o embolie”. Luceafărul poeziei româneşti, poetul nepereche…Totodată, unul dintre cei mai incomozi ziarişti ai vremii sale. Un patriot febril, care visa la proiectul Daciei Mari, fapt care deranja elita politică românească, marile puteri vecine şi, mai ales, serviciile secrete.
Tu n-ai murit, Mihai
Tu n-ai murit, Mihai, poeţii nu mor,
Se retrag uneori în visele lor
Lăsându-ne goi ca cerul pustiu.
Tu n-ai murit, Mihai, tu încă eşti viu,
Tu încă păşeşti printre noi cu sfiinţă,
Trist de atâta necuviinţă
Cuibărită în sufletul neamului tău.
Iar noi tot aici, din rău în mai rău…
Te mai citim uneori, rar, tot mai rar;
De te-am înţelege mai bine măcar.
Tu n-ai murit, Mihai, suntem noi cei morţi,
Cum de încă poţi să ne mai suporţi,
Cum de încă, Mihai, nu te-ai săturat
De poporul acesta neruşinat?
Tu n-ai murit, Mihai, că de-ai fi murit
Sufletul ţării ar fi înmărmurit.
Te aşteaptă încă îngerii în rai…
Spre norocul nostru, tu n-ai murit, Mihai.
Viorel Boldis