Despre depresia ingrijitoarelor de batrani care ajung la Socola , au curs rauri de cerneala internautica. S-au facut filme , emisiuni televizate, s-au scris tone de articole , s-au constituit grupuri de profil pe care , printre altele se dezbate si acest fenomen , mai putin despre preventie si tratamente.
Cauzele fenomenului pe cat sunt de cunoscute , pe atat sunt de minimalizate de catre organele abilitate sau de catre cei ce au contactat o boala depresiva.
Nu este cazul sa amintesc ca majoritatea femeilor care au ales sa faca aceasta munca ,vin din medii defavorizate, ca urmare a unei politici sociale imbecile a statului roman.
Aceste femei au gasit ca ultima solutie plecarea , prin care au sperat ca isi vor imbunatati viata lor si a familiei lor. Altele , victime ale violentei domestice , au cautat un refugiu prin indepartarea de mediul in care au trait , visand la o viata in care sa fie respectate ca fiinte umane. Acestea din urma , in bagajul lor nu au adus doar minimele lucruri necesare unui nou inceput ci si efectele unei vieti traita in saracie , scandaluri , batai, abuzuri de tot felul. Au plecat in lume sa ingrijeasca batrani. Nu au stiut nimic despre cum se face aceasta munca , atunci cand au decis sa o faca. Multe in tara aveau alte meserii iar schimbarea profilului lucrativ au privit- o ca pe o provocare.
A lucra cu persoane in varsta ori cu diferite patologii , presupune inainte de toate calitati umane.
Intelegerea suferintei si neputintei celuilalt.
Presupune ca macar pentru cateva minute sa te pui in pielea lui si sa incerci neputinta pe care o incearca el.
Presupune , daca nu ai o minima calificare , sa ai macar dorinta de a invata din mers , de a te raporta la nevoile persoanei care are nevoie la randul ei de ajutorul tau.
Presupune intai de toate umanitate si respect. Orice persoana redusa la stadiul de a depinde de altii merita respect. Pentru ca este o fiinta umana.
Munca asta presupune responsabilitate si echilibru, in special emotional.
Sunt din ce in ce mai frecvente cazurile de agresiuni asupra batranilor ingrijiti de catre cei/cele care ii asista. Nimeni nu se intreaba cum se poate stopa fenomenul. Desigur ca munca in sine nu este usoara. Se lucreaza cu persoane in varsta, multe dintre ele cu boli psihice greu de gestionat. Familiile ,majoritatea, sunt depasite de situatie cand au un batran ce are nevoie de asistenta continua. Si atunci , singura solutie este angajarea unei persoane care sa le asiste parintele . In ideea de economisire , majoritatea incearca sa profite oferind salarii minime , cu un orar ce presupune prezenta 24/24. Familia e multumita daca gaseste o ingrijitoare care le accepta conditiile iar ingrijitoarele , multe dintre ele nestiind limba la inceput, se multumesc cu cat li se ofera, bucuroase ca au un salariu , masa si locuinta (camera )asigurate si ca astfel , pot ajuta familia ramasa in tara. In general , interviul premergator angajarii inseamna si o prima evaluare a persoanei ce va fi angajata. Nimeni nu cere insa un certificat de evaluare a profilului psihologic al ingrijitoarei. Pentru ca , asa cum am scris mai sus , unele sunt ele insele victime ale abuzurilor si cu siguranta un certificat de gen le-ar pune in mare dificultate.
Ele vin cu cicatrici greu de vindecat. Munca de ingrijire a batranilor cu dizabilitati cere sa ai un echilibru psihic si autocontrol. Cu atatea nevoi si griji pentru cei ramasi acasa , acest echilibru este puternic zdruncinat. Orarul destul de solicitant , sarcinile complexe , distanta mare fata de cei dragi , lipsa de pregatire in lucrul cu persoane , nu fac decat sa subrezeasca si mai mult acel echilibru. Si astfel , in timp , semnele unei depresii sau chiar a unor manifestari psihice grave , incep sa se faca vazute. Sunt femei care fac aceasta munca 5-10-20 de ani. Inchise in casa cu un bolnav , de cele mai multe ori cu patologii grave . Stresul , rutina , efortul fizic si psihic isi spun cuvantul in atatia ani , incat de multe ori nu mai intelegi cine are mai multa nevoie de asistenta : bolnavul sau ingrijitoarea lui.
Se stie ca unii factori precum o schimbare majora din viata , un nou loc de munca , problemele financiare , problemele de cuplu, despartiri, divort, pierderea unei persoane dragi sau nasterea unui copil chiar , singuratatea , tristetea , oboseala , pesimism pana la ganduri de moarte sau suicid , stresul la locul de munca ori consumul de alcool , pot declansa stari de anxietate si depresie majora. Cand apar primele manifestari, mergeti la un medic !
Daca aveti oricare dintre aceste manifestari o perioada mai lunga de timp, consultati un psiholog sau un psihiatru si cereti sa va faca o evaluare . Pentru ca aceste simptome inseamna declinul capacitatii mentale. Iar pana la dementa , nu mai este decat un pas.
Daca va recunoasteti in aceste manifestari , urmati sfaturile specialistilor iar in cazurile grave , schimbati-va locul de munca. Alegeti activitati care sa va angreneze creierul , psihicul , activitati creative ,activitati in aer liber sau orice va ajuta sa depasiti depresia sau starea de anxietate , inconjurati- va de oameni pozitivi dar mai ales , nu stati izolati . Daca nu doriti sa urmati un tratament , discutati cu un prieten sau o persoana draga , cu un profesionist in domeniul sanatatii sau cu o persoana in care aveti incredere. Daca simtiti ca sunteti capabili sa va faceti rau sau aveti ganduri de sinucidere , sunati la 112 , telefonul national de urgenta sau la urmatoarele numere de mai jos . Orice amanare ar putea fi un pericol pentru voi dar si pentru cei din jurul vostru.
Daca credeti ca aveti nevoie imediata de ajutor , adresativa la Telefonul Amico , la numarul 199 284 284 sau la urmatoarele linii telefonice :
Linia de ajutor pentru prevenirea riscului de suicid care raspunde la numarul 331 87 68 950 , activ de luni pana vineri de la 10-18 , exclus zilele festive , caz in care raspunde secretariatul , unde puteti lasa un mesaj.
sau
Centrul de ascultare si ingrijire pentru disturbi psihici si prevenirea sinuciderilor , la numarul 800.809.999.