„Haita”

 

Risultati immagini per haita atacand

Pe ” plantatia ” feisbookist-diasporeana ” , ne agreseaza simturile mai multe specimene care cred ca noi astia care am emigrat suntem toti niste muritori de foame , inculti si sarantoci si , de la inaltimea jegului lor , incearca sa ne trateze ca atare. Pe multe grupuri s- au constituit adunaturi de indivizi /individe  , care vin sa ne dea lectii de morala sau generozitate. Unele , in tara erau curve , faceau trotuarul , adica…..pe bani sau o inghetata… nu o spun eu ci presa locala , din vremea cand unele inca urinau in spatele casei si isi curatau galosii de balegar pe scara de la prispa casei . Altii , cativa , e drept, specialisti in turnatorii, activati acum prin diapora ,” imbogatiti ” peste noapte cu tot felul de asociatii si cu misiunea de a manipula , supraveghea si controla  pe cei ce-si rup spatele muncind pe aici ,  dar care se incapataneaza sa nu se compromita  , au descoperit ca se poate trai si dand cu „papagalul” si manipuland . Este plin internetul cu „binefacerile ” lor  iar atunci cand iti permiti o opinie proprie , ” gastele ” astea sar imediat cu ciocul pe tine. Deh , noi astia care nu ne putem ridica la „inaltimea” lor nu le putem intelege generozitatea 😉 . Crapa internetul daca ele nu exista…. pana si planeta ar muri daca nu ar avea  permisiunea lor sa respire . Dupa principiul ” hotul striga hotii ” , sau ” cine nu e cu noi , e impotriva noastra ” , te ataca fara rusine doar pentru ca le-ai stricat niste ploi  si le-ai aratat ca nu toti suntem orbi .”Solidaritatea ” lor , de haita as spune , cand trebuie sa demonteze pe cineva , este mai degraba expresia disperarii .  Ei trebuie sa fie cat mai convingatori iar „oitele ” doar sa behaie dupa muzica lor . Diaspora nu sunt ei , la fel cum nici Italia nu este a lor.. Spre dezamagirea lor , gratie internetului si persoanelor de bine , stim ce hram poarta ……le recomand sa-si cumpere ( facem o donatie daca e nevoie daca e nevoie ) un linguroi ca sa le ajunga sa manance cat mai mult kkt…

Alexandru Ioan Cuza – 145 de la moartea sa

Pe 15 mai 1873, la ora 1:30 noaptea, la Heidelberg (Germania), printre străini, se stingea din viață domnitorul Alexandru Ioan Cuza.Personalitate remarcabila a istoriei romanilor, Alexandru Ioan Cuza a fost infaptuitorul actului de Unire a Principatelor romane , la 1 decembrie 1918 , act ce a marcat procesul  de constituire a Romaniei moderne . Figura domnitorului si- a pus amprenta si asupra relatiilor politice , economice si culturale romano- italiene ale vremii , stiut fiind ca acesta si- a petrecut ultimii ani de viata ( 1870- 1872 ) la Florenta , capitala Italiei de atunci .

Se stie ca orasul l-a atras si datorita climei blande ,  domnitorul avand probleme de sanatate , la acea vreme. Casa sa din Florenta , numita si ” villino Cuza ” , cu un mic parc , avea fata indreptata spre gradinile Boboli si spre inaltimea San Miniato , in apropierea Portii Romane . Alexandru Ioan Cuza era o persoana stimata in oras , el avand legaturi importante cu clasa politica si diplomatica a vremii.

Gratie efortului neobosit si determinarii unei mari iubitoare de arta si istorie , Melania Cotoi , a fost identificata vila in care , domnitorul a locuit la Florenta. In semn de omagiu si pentru importanta contributie pe care a avut- o la dezvoltarea relatiilor romano- fiorentine , comunitatea romanilor care traiesc in acest oras , in colaborare cu oficialitatile locale , vor dezveli in curand o placa comemorativa.

 

13 mai – de ziua lor , de Ziua mamei

Aproape un milion de ” badante ” , asa numitele asistente familiare, ingrijesc batranii Italiei. Unii le numesc ” femei cu inima impartita in doua ” , pentru simplul fapt ca isi impart afectiunea intre doua lumi : propria familie si familia persoanei asistate. Mare parte dintre ele sunt mame , sotii, ce traiesc la mii de kilometri distanta de cei dragi , ingrijind batrani ( unii cu patologii grave ) pe care- i spala , imbraca , hranesc , doftoricesc , dar care nu sunt parintii lor. Inima lor se imparte des intre familia lasata in tara si familia de adoptie , aceea a batranilor pe care ii ingrijesc si de care se afectioneaza. Natura muncii lor cere persoane responsabile , rezistente psihic , persoane echilibrate si cu calitati umane.
Universul lor nu este unul atat de simplu precum se crede , din contra , este un univers complex , daca il privim doar prin prisma modelului de convietuire si integrare. Se cauta inca solutii din partea ambelor parti ( badante – angajator ) pentru gestionarea eficienta a raportului de munca si instaurarea unui echilibru care sa garanteze servicii de calitate in munca de ingrijire cat si din punct de vedere al integrarii badantei. E drept ca mai sunt inca destule situatii nefericite unde acordul favorabil ambelor parti se lasa inca asteptat. Se pleaca de la un aspect important si anume acela ca aceste femei care de multe ori sunt chemate ” ingeri ” de catre asistatii lor , aceste femei spuneam , pleaca din start cu un gol afectiv, generat de lipsa si departarea de cei dragi…si de aici , pot aparea sincope in fenomenul de integrare. In cele mai multe cazuri , prin implicare totala , ele ajung sa isi anuleze practic propria persoana , dedicandu-se unei munci care le solicita foarte mult psihic si fizic. Familiile asistatilor in general , au mari asteptari de la ele , stiut fiind ca piata muncii este intr- o continua evolutie si preferand tot mai des , persoane cu pregatire si experienta in domeniu. Tot ele , badantele , sunt cele care de multe ori isi sacrifica orele libere prin lege , trebuind sa inlocuiasca cate un fiu sau fiica ai asistatei sau asistatului , ” usurandu- le ” astfel de obligatiile fata de parintii lor .
Destul de des , intre badanta si familia asistatului se creaza un raport frumos , de respect reciproc , afectiune si incredere. Pentru ca in astfel de cazuri , multi au inteles ca a fi badanta nu este o meserie ci o misiune.
La polul opus , exista cazuri in care raportul badanta – asistat nu poate evolua intr- un raport armonios si imaginea pe care uneori o vedem , aceea in care, desi badanta se plimba de brat cu asistata sau asistatul sau dar par doi straini , exista . Separati de limba , etnie , cultura , fiecare isi plimba gandurile in lumea lui , adancind si mai mult golul afectiv ce se formeaza intre ei …doi straini , doua singuratati. Singuratate platita scump…
Specialistii care au studiat fenomenul , au numit copiii badantelor lasati in tara ” orfani bianchi ” ( orfanii albi ) , copii expusi unui semi abandon, creat parca sa adanceasca si mai mult ranile acestora…traume psihologice cu urmari greu de reparat.
Jumatate de milion dintre acestia provin doar din Europa de Est. Copii care cresc si studiaza ( mare parte din ei ) gratie sacrificiului acestor femei. Generatii de sacrificiu , femei de sacrificiu , mame sacrificate pe altarul iubirii fata de cei dragi.
Care , in ciuda greutatilor nu uita sa fie femei , sa zambeasca , sa fie frumoase , sa daruiasca si sa iubeasca.
Mame puternice , care au preluat pe umerii lor toate greutatile familiilor , visand la ziua intoarcerii acasa si sperand ca vor reusi sa se bucure de roadele sacrificiului lor.
In multe tari ale lumii , astazi se sarbatoreste ” Ziua mamei ” .
Un omagiu adus femeii care da viata.
Un omagiu adus celei ce creaza si se dedica.
Un omagiu adus iubirii si sacrificiului.
La multi ani , dragi mame !
Pretuiti- va si iubiti- va , pentru ca meritati ! 🌹🌷🌺

Papa Francesco in Toscana , a Loppiano dai Focolari

“Siamo a Loppiano: la cittadella ‘prototipo’ di altre ventiquattro cittadelle presenti in tutti i continenti, nei piã¹ svariati contesti sociali e culturali, come negli Stati Uniti, nel Camerun, nelle Filippine, in Germania, Brasile, Argentina, ecc. Oggi siamo preoccupati per quella nel Camerun, che sta vivendo un momento difficile. Chiara Lubich ha sempre desiderato vedere realizzate queste piccole città, laboratori di convivenza umana, bozzetti di mondo unito, testimonianza di come potrebbe essere la società se fosse basata sull’amore reciproco del Vangelo. Ecco quello che vorrebbe mostrare Loppiano al mondo”.

https://www.tv2000.it/blog/2018/05/10/papa-francesco-a-loppiano-il-video-racconto-della-visita/

75.000 de lei de la Guvernul României pentru o televiziune fantomă din Italia

Mai un concert , o tzupaidala , un fursec , o maslina sau …o televiziune
*Asa s- a calit otelul * ….
asa se calesc si romanii exploatati in sudul Italiei , ingrijitoarele de batrani , prost platite si fara drepturi si la fel vor ” rezista ” si mortii uitati in morgile italiene , cu anii , ajunsi la mila statului…italian , ca pe cel roman il doare- n dos.
Intre timp , doamna ministru ia „pulsul ” comunitatii alese pe spranceana ca doar nu orice muritor de rand poate avea ” norocul ” de a o saluta face to face.
Sa curga articolele si sa inceapa ” spectacolul ” !

75.000 de lei de la Guvernul României pentru o televiziune fantomă din Italia

De Ziua mondiala a libertatii presei

De Ziua mondiala a libertatii presei , ” jurnalistii ” presei romanesti in diaspora , ne servesc inca o data dovada lipsei de profesionalism , a goanei dupa stiri de senzatie si titluri pompoase , fara mesaj real , a goanei dupa scandal , interese si mizerii care se vand si le aduc venituri bunicele , ca sa fiu indulgenta si sa nu spun mai mult . De ziua mondiala a libertatii presei ni se ofera un teatru ieftin , in care „protagonistii” incearca sa ne convinga ca ei si numai ei detin adevarul absolut….fiecare in parte adica . Daca interesele nu ar fi atat de mari , as lua tot acest circ ieftin ca pe o scena de mahala.
” Surse ” din interiorul institutiilor diplomatice care (ni se sugereaza ) , pun la dispozitie informatii secrete ” presei ” clocita dupa revolutie pe aici , jurnalisti cu trecut dubios pe vremea lui Ceasca sau scoliti prin preajma campaniilor electorale , tot acest spectacol jenant ni se baga pe gat zilnic in numele libertatii presei iar noi , turma , trebuie sa stam „zitti , zitti ” , sa nu punem intrebari ca se supara ” seful ” si te spurca cu laturi pe tarlaua facebook- ista.
Biata turma…de grija aplauzelor producatoare de orgasm jurnalistic , a uitat ca acel trai cotidian prosper la care a sperat , este inlocuit pe zi ce trece cu termenul ” precariat ” si cand „piesa” va lua sfarsit , nici o ” sursa ” , fie ea muritoare de rand , diplomatica sau jurnalistica , nu ii va mai tine de foame…..

Caractere…si caractere…

Caracterele oamenilor sunt ca vinurile inchise…te gasesti intotdeauna in fata unei etichete si ,in general , e bine sa nu bei butelia pana la fund, fiindca , chiar atunci cand vinul corespunde cu eticheta ,dai de drojdie….
Sa fii abil , e ceva ….sa fii cinstit , asta merita osteneala …..

Par pe limba :)

Iar am „par pe limba ” …ca sa citez in ” clasic” in viata
Mai intai a fost asociatia cu nume pompos al unui faimos ” personaj „, nume care , ce sa vezi , este similar cu al unei institutii romanesti. Cine a facut afaceri cu asociatia respectiva , a crezut ca face afaceri cu statul roman …multi vad , putini cunosc , tzeapa sa fie .
Ucenici prin birouri notariale sau consorti de avocati , fenteaza prostimea dandu- se ceea ce nu sunt si autoinvitandu- se pe la tot felul de paranghelii diplomatice . Lingaii si pupincuristii , care nu au fost invitati la ” festin ” , se agita , dau din pix pe unde apuca , doar cineva i- o baga in seama. Circ pe paine ! ….spectacolul continua ….

Hai , La Placinte !

In ciuda multor voci care se rusineaza cu tot ce este romanesc , Bucurestiul este locul unde chiar nu iti este rusine sa duci un oaspete , un strain in vizita , daca ar fi ocazia. E drept ca problemaa traficului rutier este un mare spin in coasta administratiei , fiind departe de a fi rezolvata. Ca multe strazi sunt neasfaltate si pline de gropi , si asta este aadevarat. La un oras de peste doua milioane de locuitori , primaria face eforturi de reabilitare a cladirilor si strazilor…..mai trebuie lucrat la infrastructura dar se gaseste mereu scuza ca nu sunt bani.

Cu toate acestea, sunt locuri unde oricand ai putea sa mananci ceva bun si convenabil si unde ai putea sa iti inviti prietenii sau familia. Unul dintre acestea se cheama ” La Placinte ” ( https://laplacinte.ro/) , unde si cei mai pretentiosi gurmazi ar gasi intotdeauna ceva bun de papat.

Am fost , mi-a placut si recomand. Nu cred că ar exista vreun străin care să nu se simtă binevenit la restaurantul ” La Placinte „.

Local care respecta traditiile romanesti , pentru orice gusturi. Portii consistente , preparate pe loc , placinte dulci si sarate in multe variante. Mancare gustioasa , o atmosfera relaxanta si intima in acelasi timp , mai ales ca in restaurantul , nu se fumeaza. Decor traditional , mi-a placut ideea cu scoartele tesute romanesti si lampile decorate , pe tavan , precum si decoratiunile traditionaale de pe pereti.  Personal amabil si prompt . Daca doriti sa faceti o buna impresie si nu stiti unde sa maergeti cu prietenii , aici e locul perfect. Bucatele gustoase , cu siguranta , ii va face sa revina cu placere.