Scoala care nu se inchide niciodata

Copiii vin cu plăcere la şcoală chiar dacă e vacanţă
Profesorul Aioanei predă română, franceză şi este mentorul atelierului de pictură. Renumele şcolii a ajuns până în Japonia. Toată vara, copiii decorează pereţii şcolii cu picturi murale. Relaţia profesorului cu elevii săi este indestructibilă, fiind un exemplu pentru sistemul de educaţie la nivel naţional.

Lipsit de perspective, sistemul românesc de învăţământ supravieţuieşte prin oamenii săi, prin cei care dau culoare unor clădiri neprietenoase. La Buhalniţa, şcoala nu se închide niciodată. În plină vacanţă, copiii se adună zilnic la poarta unităţii de învăţământ şi aşteaptă, răbdători, să apară directorul şi să le deschidă.

„Facem educaţie, nu instrucţie”

Şcoala din Buhalniţa se află „la capătul judeţului, într-o zonă cu oameni săraci, dar frumoşi”, descrie situaţia directorul Vasile Aioanei. Profesor de română şi franceză, Aioanei reuşeşte, încă din 1979, să-şi apropie toţi copiii din sat şi să-i facă pe aceştia să uite că este vacanţă. „Şcoala transmite instrucţie şi, uneori, ne scapă din vedere educaţia. Pierdem un lucru esenţial, iar prin activităţile din vacanţă ne ocupăm tocmai de educaţie. Învăţăm copiii să fie receptivi, să deosebească binele de rău, frumosul de urât”, susţine Vasile Aioanei. Acum, la Buhalniţa, are loc un fel de tabără de pictură murală, în care copiii refac fresca exterioară a şcolii.

Unică în ţară

Practic, câte 20-30 de copii vin zilnic la şcoală pentru a repara pereţii exteriori şi a-i picta. „În cursul anului şcolar se întâmplă diverse accidente iar pereţii suferă. Refacem fresca, ne ocupăm de părţile accidentate şi adăugăm elemente decorative. În ceilalţi ani ne-am ocupat de doi pereţi, acum ne ocupăm de toată şcoala”, spune directorul. Aşa se face că, în toamnă, când se reia activitatea didactică, şcoala din Buhalniţa va deveni singura şcoală din ţară pictată de proprii elevi. Atelierul de pictură din şcoală este însă unul vechi, care şi-a construit un brand recunoscut în străinătate şi mai puţin în ţară.

Peste 1.000 de premii

Ideea dezvoltării artelor plastice în micul sat de pe dealurile Cepleniţei i-a venit profesorului Vasile Aioanei încă din 1979. Profesor de română şi de franceză, acesta era atras de pictură dar nu a reuşit să-şi construiască o carieră în arte. A constatat însă că îşi poate ghida elevii. „După doar 2-3 luni de activitate am participat la un concurs liber organizat de revista Cronica. În acea perioadă, concursurile erau cu tematică comunistă impusă, dar acesta a fost un concurs liber. Am luat menţiune iar una dintre lucrări a apărut pe copertă. Pentru a fi siguri că nu este o întâmplare, am participat şi la un al doilea concurs. Aşa am ajuns să adunăm peste 1.000 de premii, din care circa 300 sunt obţinute la concursuri internaţionale”, explică profesorul Aioanei.

Copiii din Buhalniţa au luat premii cu picturile lor în Japonia

Toţi învaţă să picteze

Pe lângă atelierul de pictură, directorul a înfiinţat şi un cenaclu literar care se bucură de succes. „Într-un sat aflat la capătul judeţului, nu ai prea multe variante de a-ţi ocupa timpul liber. Au pătruns internetul şi televiziunea, dar avem copii buni. Cei care vin la cerc sunt performeri”, se mândreşte el. Pentru a nu-şi dezamăgi elevii, profesorul Aioanei nu a inclus criterii de selecţie, îi primeşte pe toţi. „Nu poţi să-i spui unui copil că nu este talentat. Chiar şi cei cu talent mai puţin pot reuşi dacă muncesc, dacă deprind tehnici”, spune el. Aşa s-a ajuns ca, de la desenul pe hârtie, elevii să treacă la pictura murală iar cel mai important test este decorarea propriei şcoli.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *