Il pensiero del mattino

Il pensiero del mattino …

* Per me “lo stato” sono quelli che “stanno bene”. Non gliene importa nulla di nessuno.

Quando non ci sono soldi ci si rimboccano le maniche. Oltre i gomiti.
È valso per tutti quelli che siamo emigrati per lavorare. Per lavorare come migrante non facciamo più in tempo a salutare le mamme che stanno morendo, che si spengono aspettandoci, siamo talmente lontano che arriviamo soltanto al funerale, non vediamo i figli come crescono, le recite, il loro primo amore, non andiamo ai matrimoni di fratelli, sorelle o nipoti, non c’è ne festa ne chiesa né tradizione.
Non c’è niente. Solo lavoro.
Perciò no possiamo permetterci di fare le crocerossine.
Non possiamo lavorare per comodi altrui.
Lavoriamo duramente, come se avessimo un altra vita di scorta, da viverla nei migliori dei modi….
Però anche i parenti dei poveri anziani devono fare la loro parte.
Esserci! Collaborando e non solo dettando!
Tutto qua. I pesi, perché pesi lo sono, e pesi diventeremo anche noi, i pesi non possono essere lasciati soltanto su una persona, ossia la badante, anche se fosse una santa caterpillar ! *

Text Violeta Nazare

Ramai aceeasi piatra…

Un tavalug este viata…..te urca , te coboara , iti aduce bucurii sau tristeti , iti aduce in preajma oameni sau prieteni care vin sau care pleaca , in functii de feeling, de principii ori de preocupari comune.

Tu, ramai mereu aceeasi piatra neclintita in fata intemperiilor , neindoita si neeerodata in fata mizeriilorsingura in frumosul tau inpenetrabil in care poti asculta netulburata zborul pasarilor, caderea ploii ori sunetul mugurilor abia mijiti….

Curcubeu si suflete…

Noi , oamenii, gandim ca suntem singurele fiinte dotate de ratiune si ca am fost creati cu un scop. Doar ca instinctul de supravietuire nu l-a ajutat intotdeauna pe om sa evolueze in sensul pozitiv. In situatii de criza omul a demonstrat ca reactiile nu duc intotdeauna la o evolutie ci la o stabilire a ierarhiei. De aceea , chiar daca se spune ca omul este o fiinta superioara , de cele mai multe ori animalele si vietuitoarele in general , ne-au demonstrat ca inteligenta nu apartine doar regnului uman. Experienta pe care multi o au cu animalele de companie , demonstreaza net ca i-a ajutat sa evolueze , sa devina mai intelegatori , mai buni , cu cei din jur . Unii dintre cei ce aleg sa traiasca fara un animalut de companie , o pasare , o broasca testoasa sau alte vietati care lumineaza existenta noastra , o fac din motive diverse , personale poate , dar si din egoism. Imi amintesc primele zile cand am venit acasa cu un suflet de catel , o bishonica culoarea cafelei cu lapte , abia intarcata …..cate discutii …ca isi facea nevoile peste tot , saracuta. Incet , cu rabdare , a invatat ca nu poate face oriunde . Imi mai amintesc si ca mica fiind , catelusa mea , o duceam in brate cand era cazul sa intru in vreun magazin. O data , un nene mi-a reprosat ca , chiar in brate tinand-o ( avea doar vreo doua kile ) , as face bine sa nu mai intru cu catelul in magazin si mi-a recomandat ca mai bine as creste un copil decat un catel. Inutil sa-i fi spus individului ca aveam trei copii deja , ca acest suflet ne colora zilele . Ca stia sa se bucure ori de cate ori vreunul dintre noi se intorcea acasa. Ca uneori , ne mai certa , ca uneori obositi fiind , trebuia sa o scoatem afara pentru ca si ea avea nevoie de miscare si aer ca noi toti. De multe ori puneam prioritatile noastre in fata prioritatilor ei , nu aveam niciodata suficient timp pentru a petrece cateva minute sau ore afara, impreuna. Cand s-a imbolnavit , ma privea si din ochii ei margelati , imi transmitea suferinta ei. Experienta cu ea ne-a sensibilizat , ne-a aratat unde gresim , ne-a aratat ce inseamna sa iubesti neconditionat ( chiar daca uneori nu o aratam ) . Abia dupa pierderea ei am realizat ca noi oamenii , suntem egoisti….nu ne trebuie nici o scoala care sa ne invete asta . Este suficient sa traiesti in casa cu un animalut. De la ele, de la animale , chiar daca unora le place sa le spuna necuvantatoare , avem multe de invatat. Iubirea neconditionata , solidaritatea , inteligenta , sacrificiul chiar , nu sunt specifice doar omului. Cand Dumnezeu cheama la el aceste creaturi , este pentru ca le iubeste ….pentru ca noi sa stim ca acolo , in raiul lor , sunt fericite iar noi , sa fim fericiti pentru ele.

La leggenda del Ponte dell’Arcobaleno

Caractere…si caractere…

Caracterele oamenilor sunt ca vinurile inchise…te gasesti intotdeauna in fata unei etichete si ,in general , e bine sa nu bei butelia pana la fund, fiindca , chiar atunci cand vinul corespunde cu eticheta ,dai de drojdie….
Sa fii abil , e ceva ….sa fii cinstit , asta merita osteneala …..

Par pe limba :)

Iar am “par pe limba ” …ca sa citez in ” clasic” in viata
Mai intai a fost asociatia cu nume pompos al unui faimos ” personaj “, nume care , ce sa vezi , este similar cu al unei institutii romanesti. Cine a facut afaceri cu asociatia respectiva , a crezut ca face afaceri cu statul roman …multi vad , putini cunosc , tzeapa sa fie .
Ucenici prin birouri notariale sau consorti de avocati , fenteaza prostimea dandu- se ceea ce nu sunt si autoinvitandu- se pe la tot felul de paranghelii diplomatice . Lingaii si pupincuristii , care nu au fost invitati la ” festin ” , se agita , dau din pix pe unde apuca , doar cineva i- o baga in seama. Circ pe paine ! ….spectacolul continua ….

Cotidian…

Vremea rece si umeda din ultimul timp isi puse amprenta si asupra starii ei de sanatate. Parca nici oasele nu mai vor s- o asculte iar tratarea lor nu insemna pana acum decat niste bani aruncati. Desi isi propusese sa se trezeasca devreme ( mereu spune asta :)) , o prinse ora 9 in pat. Cu miscari  lente se ridica si se imbraca. In timp ce se spala , din bucatarie o izbi o aroma de cafea pe care doar el stia sa i- o pregateasca atat de buna. Cu ochii pe jumatate deschisi reusi sa bea o inghititura de cafea , Ceasul continua sa ticaie parca facandu- i in ciuda ca pana si el se misca mai repede. Isi aduna puterile si iesi sa cumpere niste paine si lapte. La magazin , fu placut surprinsa cand casiera ii oferi , o data cu bonul ,  si un buchetel cu o ramurica de mimoza, cu urarile de rigoare. Abia atunci realiza ca azi era 8 martie.Nu i se mai intamplase ca sa primeasca flori exact de unde ar fi trebuit sa le cumpere. Se intoarse acasa si isi aduse aminte ar mai fi avut cate ceva de rezolvat dar timpul , inamicul ei , nu o ajuta prea mult pentru ca trebuia sa plece la job. O jumatate de zi in care nu a facut mai nimic. Spera ca macar la munca va avea parte de o zi usoara , macar astazi , de ziua ei. In oras sunt anuntate manifestatii si proteste , prin care se cere eliminarea violentei fizice si psihice asupra femeii. Ar fi mers si ea , i- ar fi placut, dar nu putea lipsi de la munca. Stia ca nu isi poate permite sa lipseasca nici macar o ora , gandindu- se cat conteaza putinul ala cu care e platita , pentru familia ei. Dupa amiaza fuse una plina , noi sarcini se adaugara celor deja existente. Trebuia sa le faca fata , nu exista ” nu pot ” sau ” fac maine ” . Kilometri zilnic , urcand si coborand etaje …macar daca ar fi doar atat….

Dupa trei ore  picioarele  incepura sa n- o mai asculte. Stia ca trebuie sa reziste , ca mai sunt  inca  cateva ore si pleaca acasa….dar pentru a ajunge  trebuie sa mai reziste un pic , daca are noroc , poate ajunge intr- o ora…

Se urca in autobuz , se aseza pe un scaun  si simti ca un milion de ace ii inteapa talpile. O ploaie de furnicaturi puse stapanire pe talpile ei si singurul ei gand fuse acela de a reusi sa ajunga acasa. Pentru ea ziua de munca s- a incheiat dar nu si ziua. Tot ce vrea este sa faca un dus si ajunsa in pat ,  sa isi intinda picioarele pe un munte de perne …

Iar noaptea ce bate la usa , sa ii aduca odihna binemeritata. Maine , o noua zi o asteapta …asa ca nu isi  poate permite nici maine sa spuna ” nu pot ” sau  ” fac maine ” ……

 

Cu gandul la Craciun…..

Pentru noi , cei plecati prin lume , apropierea sarbatorilor de iarna mai ales , este un moment pe care cu greu il depasim. Suntem cu inima impartita in doua lumi. Lumea noastra , cea de acasa , cu cei dragi noua , pe care-i vedem tot mai rar , cu traditiile noastre si lumea in care suntem gazduiti , ca niste oaspeti care inca nu s-au decis cand sa se intoarca acasa. Ne ascundem lacrimile ascultand colinde care , credem noi ne aduc mai aproape de ACASA si incercam sa pastram traditiile , intampinand sarbatorile asa cum am fost invatati ….adunandu-ne in jurul centrului spiritual care ne reprezinta si ne mai uneste -biserica- sau pregatind bucatele traditionale . Incercam sa ne ascundem emotiile , vrem sa parem un munte de piatra , in realitate suntem mai sensibili ca papadia. Cum sa vorbesti cu ei , cu cei dragi , in astfel de momente si sa incerci sa fii tare ? sa le lasi impresia ca esti ok cand de fapt tu stii ca nimic nu va mai fi ca inainte …..ca din momentul in care ai ales sa pleci , ti-ai asumat si acest risc ? Ne mintim incercand sa fim puternici , incercand sa mentinem acea legatura invizibila cu trecutul nostru …nimic nu mai este la fel. Nici colindele pe care le cantam in seara de ajun ,umbland  cu grupul de copii pe ulitele satului si intorcandu-ne dupa cateva ore acasa cu traista plina de covrigi , nuci , mere , portocale sau chiar banuti ( dupa cat era gazda de darnica) , inghetati si cu ciorapii uzi leoarca de la incaltamintea rupta sau de cauciuc. Nici ritualul impodobirii bradului de Craciun….pe care mama ni-l facea din crengute de gutui ….mai tarziu, din brazi mici cumparati din piata si pe care ii impodobeam cu covrigi si bomboane invelite in hartie colorata . Astazi , in zadar astepti sa mai auzi un glas de copil colindand…..poate pe la sate se mai pastreaza traditia. Aici suntem rupti de toate acestea. Putinele evenimente care se tin , majoritatea folclorice , nu pot inlocui amintirile cu care am crescut. Si ca sa ne amagim ca totul e bine , ne impodobim bradutul de plastic , pregatim cate ceva din bucatele traditionale dar masa de sarbaatori nu mai este la fel. Ne mai intalnim cu prieteni sa stam impreuna si sa ne imaginam ca suntem acasa . Astazi suntem noi ….maine vor fi poate copiii nostri care vor simti la fel. Viata ne pune continuu in fata a noi si noi provocari. Si una dintre ele este chiar alegerea pe care fiecare ne-am asumat-o….

Hai , sarbatori fericite !

Imaginea cere respect !

Vorbind despre imagine , despre imaginea pe care fiecare dintre noi o lăsăm în urmă , se cuvine să vorbim mai întâi despre respect. Respectul pentru tine și pentru cei din jur , cei cu care interacționezi. Se știe că imediat după revoluție , foarte multi romani au plecat din tara , stabilindu-se in locuri mai primitoare sau care le-au oferit oarecare posibilități de a se dezvolta . Când trăiam in Romania , mă deranjau foarte tare vânzătorii care te agasează cu întrebări idioate , abia ce intri in magazin….sau in supermarket- urî , unde nu apuci bine sa te uiți intr- o vitrina sau raft , că vine ” mistershooper- ul ” și te urmărește de parcă ai fi un recidivist. Vânzătorii sau patronii de boutic care se cred dumnezei pe pământ . Aici n-ai să vezi așa ceva. Trebuie schimbata mentalitatea și plecat de la respectul față de semeni….indiferent unde te afli. Cei ce au emigrat , o parte dintre ei au adus acel flux de nou , de energie și motivatie de a schimba in bine lucrurile. Multi au reușit , alții însă ,  deși prestează de ani buni pe ” ogoarele ” străinătății , nu au înțeles nimic . Nu au înțeles că integrandu-se intr- o societate noua , diversa , nu te poți comporta după principiul dorescian ” lasă că merge și așa “. Nu merge fraților ….pentru că , pentru a va câștiga respectul , trebuie sa plecați de la respect. Când ai o afacere mai ales , respectul este esențial….ca și profesionalismul. Nu te poți comporta ca Gheorghe de la Jumuleștiul din vale cu clienții tăi , chiar dacă aceștia îți sunt conaționali. Nu poți face diferența , și absolut NU ai voie sa tratezi clienții tăi după naționalitate sau buzunar. Când oferi un serviciu platit , fa-l ca și cum l-ai face pentru tine. Fa-l sa îți facă plăcere să îți vezi clientul mulțumit. Pentru că un client mulțumit , îți va aduce întotdeauna alți clienți , recomandandu-te . Nu mai puteți trăi și trata oamenii după aceleași principii nesănătoase și șmecherii de doi lei cu care erați obișnuiți in Romania . Schimbati- va atitudinea , macar. Respectul cere respect. Începeți întâi cu voi și astfel cu siguranță veți ajuta la schimbarea percepției și imaginii despre români in lume. Imaginea României suntem noi toți , indiferent pe ce meleaguri trăim. Imaginea României suntem fiecare în parte… acasă , la locul de munca sau in societate.

Ro – talieni

Decand prestez eu muncă pe ” ogoarele” italiene , am cunoscut mulți romani și multe mi- au fost date să aud. Ca aici sau in orice alta parte nu ne asteapta nimeni cu pâine , sare și covorul roșu, se știe…..cum.nici în țară nu ne aștepta. Fiecare a avut motivul sau pentru care a ales să părăsească țara natală…..unii de sărăcie, alții pentru motive medicale, alții pentru ca au dorit să trăiască în altă parte de lume , sau prr si simplu de scarba . Oricare ar fi motivul , de România ne leagă rădăcinile ..…familiile noastre…..tradițiile noastre , pe care le ducem cu noi printre străini.

Ne mai leaga DORURILE …. de cei dragi si de pământul natal ( majoritatea ne întoarcem an de an în vacanță , nu ? ) . Ca în România calitatea vieții a scăzut se știe , nu dezbat acum.cauzele. Ceea ce nu am putut să înțeleg și cu care nu voi fi de acord niciodată, de ce mulți romani care emigrează continuă să împroaște cu noroi în tot ce e romanesc . Aud și aici destul de des : ” noi, romanii suntem rai , suntem puturoși, suntem tot ce e mai rău”….noi ? care noi ? noi , ăștia care acuzăm , nu suntem.tot romani ? imaginea unui popor pleacă de la fiecare dintre noi, indiferent ca suntem acasă sau în străinătate . Avem copii buni, frumoși , care au fost abandonati intr- un sistem corupt și bolnav…..și care luptă prin toate mijloacele ( educație , muncă ) să supraviețuiască si să ( ne) demonstreze nouă , astora care ne denigrăm țara ca da, și în România se poate…..dacă ești.motivat și mergi pe strada justa. Noi cei ce ne- am făcut viata comodă prin strainataturi , avem datoria să le stăm alături în parcursul lor , sa ii ajutam le sa fie mai usor. Fiecare dintre noi putem fi un bun mesager al României……nu suport sa mai aud sau văd scriindu- se ca parizerul românesc nu se compara cu mortadella italiană…..ca brânză noastră nu- i totuna cu gorgonzola lor….ca , virgulă vinul nostru e poșircă pe lângă vinurile lor…..și exemple.mai am…..nu va obliga nimeni dragilor sa le consumați dacă nu va plac…..dar nu mai aruncați cu noroi ! România este țara voastra și indiferent cât v- ați integrat și cate cetățenii ați avea , pentru țară adoptivă , veți fi , vom fi mereu doar niste cetățeni straini…..