Ziua drapelului national – Patriotism sau ipocrizie ?

Astazi se sarbatoreste ” Ziua drapelului national „. Cand , cum si de ce a luat nastere aceasta sarbatoare , asta are mai putina importanta.
Arborarea drapelului national este un simbol patriotic .
Noi, cei plecati pe alte meleaguri , de nevoie sau de scarba la adresa unui sistem bolnav , ne amintim la fiecare sarbatoare ca suntem romani….si patrioti , mai ales. In dorul nostru de locurile dragi sau familia si prietenii ramasi in tara , ne amintim ca trebuie musai sa arboram drapelul national. Pe facebook daca n- o faci , nu esti patriot. Dar este suficient ca arboram drapelul ? Este suficient sa folosim fiecare sarbatoare nationala ca sa aratam cat suntem de patrioti ? A- ti iubi tara intr- atat incat sa spui ca esti un patriot , inseamna mai intai de toate sacrificiu…..pentru tara ta . Cati dintre cei imprastiati pe alte meleaguri puteti spune cu mana pe inima ca ati ales sa emigrati doar pentru ca va iubiti tara ? Aiurea… In egoismul nostru , ” uitam ” sa spunem ca am plecat de fapt , pentru a ne fi un pic mai bine…..noua si familiilor noastre. Da, ati auzit bine . Nu am cunostinta in toti anii astia de emigratie , ca vreunul care si- a parasit tara sa o fi facut- o din prea mult patriotism.
Sa nu fim ipocriti !
Dintre cei ce au ales sa plece , majoritatea nu mai intentioneaza sa se intoarca in tara….poate doar in vacante….dar gandind la preturile, calitatea serviciilor si tot sistemul pe ansamblu , ma indoiesc ca vor fi foarte multi care se vor intoarce .
Suntem patrioti ! Patriotismul nu tine nici de foame , nu rezolva nici problemele copiilor abandonati in case de copii, nici ale batranilor truditori o viata la tara si care traiesc din pensii rusinos de mici , nici salariile insuficiente pentru un trai decent si nici problemele sistemului sanitar national , care a obligat sa emigreze mare parte din specialistii in domeniu. Cei ce se mai intorc acasa dupa niste ani , o fac pentru afaceri personale sau ca sa se bucure de pensie si nu pentru binele poporului. Nu poti cere unui specialist sa traiasca intr- un sistem care il leaga de maini si de picioare in evolutia sa profesionala si il indobitoceste ca om. Pentru ca este vorba intai de toate , de demnitatea individului. Pe care un sistem bolnav cronic , i- a furat- o . Si pe care multi si- o redobandesc pe alte meleaguri…..acolo unde muncesc , traiesc si sunt tratati ca fiinte umane.
Sa fim mandri ca suntem romani….dar este meritul nostru ca am ales unde sa ne nastem ? Generatiile viitoare , copiii emigrantilor romani , peste niste ani , vor reprezenta si vor arbora cu mandrie drapelul tarilor de adoptie ….este un cerc din care cei ce s- au integrat pe alte meleaguri , nu au motive sa iasa…..

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *