Un alt Crăciun se apropie.

Plecaţi pentru câteva luni, românii din diaspora încă sunt aici, momentul întoarcerii e din ce în ce mai confuz, nimeni nu ştie precis când va reuşi să-şi găsească pacea şi să retrăiască liniştea sărbătorilor.

Sunt cele mai dureroase momente din an pentru cei plecaţi, dorul nu poate fi domolit cu pachetele sau banii pe care-i trimitem acasă; fiecare dintre noi are în faţa ochilor momentele fericite când ne pregăteam pentru Crăciun, emoţiile împărţite alături de familie.

Ne amintim aerul serii de Ajun, ni se pare că auzim grupurile de colindători care merg din casă-n casă, anunţând vestea Naşterii lui Isus.

Da, e greu departe.

Şi ne alinăm între noi, încercăm să fim mai puţini singuri, încercăm să păstrăm tradiţiile chiar şi la mii de km depărtare.

Grupul de maramureşeni din Terni, de la Parohia „Sfânta Parascheva”, au început să colinde sufletele bune.

Vor pleca în ţară cu cântece cu tot pe perioada sărbătorilor, dar înainte de a pleca ne-au urat să avem linişte şi pace.

Frumuseţea portului popular, vocile lor minunate şi naturaleţea, emoţiile pe care le transmit sunt deja cunoscute în centrul Italiei.

De câţiva ani colindă la Roma, la Tivoli, Perugia, anul acesta vor merge la Citta di Castello, Perugia şi Ascoli Piceno.

Nu e simplu deloc, s-au pregătit luni de zile, au făcut repetiţii până seara târziu, s-au străduit să interpreteze perfect vechi cântece româneşti şi să transmită ştafeta şi copiilor din grup, numeroşi şi talentaţi.

Sărbători cu bine, dragilor!

Şi duceţi în lume vorbele Varvarei Hotico, vorbe la care am lăcrimat cu toţii:

“Până când se va-ndura

Dumnezeu cu mila sa

Să mergem cu toţi acasă

Să mâncăm l-a noastră masă

Şi să muncim liniştiţi

Cu familia uniţi!”

Nu, nu ştim când va fi acea zi, dar colindele se dăruiesc şi se primesc chiar şi la mii de kilometri de România.

Liliana Angheluță